O poveste cu un Media Galaxy

Ieri dimineață, când ne-am trezit și – implicit – am observat că nu mai dormim, ne uitam noi așa, romantici, pe fereastră (era frumos, cald, senin și soare. “soare” e un lucru extrem de rar pe la noi) și ne-am zis, vorba lu’ Exarhu, hai să mergem să ne luăm un televizor, ceva.

Zis (cu ușurință) și făcut (cu maximă lene), ne ducem noi la Molus (adică la molul numit Polus, ergo Molus), ne despărțim, cum facem de fiecare dată când mergem acolo, spre o mai perfectă armonie în familie și ca să evităm discuțiile tensionate și inutile legate și plecăm fiecare spre cumpărăturile lui. Eu, împreună cu Antonescu (monument de răbdare și stoicism în materie de shopping) o luăm la pas, lejer, în căutare tv-ului perfect. Începem, firesc, c-o pauză de cafea la care ne-am întâlnit cu Groparianu‘ și cu Greuceanu (săracii, ăștia doi taaaaare mai aveau nevoie de cafea în dimineața aia, of of), după care ajungem (prin eliminarea celorlalte magazine) la Media Galaxy. Discuții, chestii, așa se face că tv-ul pe care vreau să-l iau e ultimul, deci mi-l dă jos din raft un nene de-acolo și începe să-l împacheteze. Eu, credul (în prostia mea, firește) mă gândesc că o fi știind el ce face și plec la casă. Omul vine, aduce ză TV, facem garanția, plecăm.

Ajungem acasă, despachetăm, ne prindem că lipsește un șurub. Același șurub pe care nenea de mai sus îl scăpase la împachetare, iar eu (în prostia mea, firește) mi-am imaginat, naiv, că-l va lua de pe jos și-l va pune în cutie. Ei bine… nu, nu-l luase. După care, însă, îî iert instant când mă prind că oamenii sunt ATÂT de simpatici, încât mi-au pus baterii pentru telecomandă, ceea ce mi s-a părut un gest de maximă generozitate și atenție din partea lor.

Evident, telecomanda n-o puseseră. După exact 4 telefoane date la ei (au fost foarte amabili, mi-au zis că dacă mă duc înapoi până la mama naibii, la Molus, de unde tocmai venisem, ei îmi dau imediat șurubu’ lipsă și telecomanda) au receptat cu aplomb sugestia pe care le-am făcut-o (în prostia mea, firește) de a mi le trimite cu taxiul. Mi le-au trimis, taxiul l-am plătit eu, dus-întors, pentru că nu le puteau trimite pur și simplu prin taximetrist, a fost nevoie să se mai și plimbe un băiet de-acolo până în centru’ urbei și înapoi. Molus e, practic, în afara Clujului.

________________________
știu, întâmplarea asta nu e nici prea faină, nici prea interesantă, nici vreo raritate. da’ aveam chef de povești și Raluca doarme, așa că….

Andrei Crivăț

10 Comments

  1. psaico   •  

    astept povestea despre felul in care ai “udat” noua achizitie 🙂
    pentru ca oricand se gaseste motiv de beut :))

  2. BlindGirl   •  

    Daca poti scrie pe scurt pro/contra pe un site unde incercam sa strangem toate parerile personale ale consumatorilor despre toate firmele, magazinele cu care intra in cotact. Nu trebuie neaparat sa te inregistezi, iti garantam ca nu vom partini niciodata cu vreun magazin sau alte tampenii, deci postul tau acolo va sta marturie in vecii vecilor 🙂 Macar cat sa prezinti succint ceea ce ti s-a intamplat, punand la website pagina asta pentru cine vrea mai multe detalii. – http://www.eopinii.ro/index.php/magazine/media-galaxy.html

    Proiectul nostru e unul benevol de oameni revoltati ca OPC sau alte protectii de consumatori nu pun toate plangerile fondate ale oamenilor online, ca altii sa le vada comportamentul cu ceilalti clienti ca pe o carte de vizita a firmei. De asemeni, fiindca sunt ff putine servicii si magazine de calitate, incarcam sa incurajam si pe cei ce se chinuie sa isi faca un nume bun din client in client satisfacut. Deci incurajam lumea sa scrie si experientele pozitive.

    Poate dupa vreo doi ani parerile tuturor se vor aduna si ceva se va schimba in atitudinea mutor firme.

    BlindGirl’s last blog post..Doar o leapsa sa-ti mai dau

  3. Gez   •  

    mai bine “adoptai” si tu un buton, si scriai ceva legat de el 🙂

    Gez’s last blog post..Rugaminte

  4. Cristian Badea   •  

    Pe scurt:
    1.Inainte de Craciun, cumpar una bucata notebook de la MG, uitat una bucata incarcator la bancul de probe, vin a doua zi…”nu stim, nu cunoastem…”
    2. Prin ianuarie, cumpar una bucata joc PS2 sigilat, toate cele, il platesc, ma cheama acelasi baiat de la probe, mi-l cere, incepe sa-l desfaca si da sa-l scoata din carcasa…am ramas fara cuvinte pana cand vad ca incepe sa se uite la el daca e zgariat…si apoi mi-l da inapoi.

    Cristian Badea’s last blog post..Milestone pentru eMAG

  5. Andrei Crivat   •  

    @psaico: s-a rezolvat cu udatul. s-a lasat cu dureri aprige de cap, da’ macar e bine udat 🙂
    @BlindGirl: mi-e lene sa rescriu, zau. E buna ideea de care vorbesti tu, dar zau ca nu m-apuc sa rescriu. Dar uite, va dau acceptul sa preluati.
    @retro new: cu mine macar a fost ala spasit, macar stia ca gresise. Tu altfel cum te mai simti ?
    @Razvan: da ma, de aia am tot scris pe-acolo “in prostia mea”, ca sa subliniez ideea 🙂
    @Vlad: dom’ presedinte, traiti, raportez ca la cat de grea e telecomanda aia, sigur nu se pune problema sedentarismului. A o ridica imi aduce aminte de gantere.
    @Cristian Badea: eu am fost mai norocos, probabil ca ala oricum se simtea cu musca pe caciula.

    Moving on…

    Andrei Crivat’s last blog post..O poveste cu un Media Galaxy

  6. Someone   •  

    […]Mai precis, am vrut să cumpăr un router ADSL dintr-un MediaGalaxy ÅŸi era să se termine cu bodyguarzi.[…]

    Cred ca e ceva cu tipii astia de la MG…

    Someone’s last blog post..Routerele mâniei

  7. Andrei Crivat   •  

    @Someone: Vlad, cred ca au ceva trainer prost, care-i invata prostii in team-buildinguri 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Aboneaza-te la comentarii. Poti sa te abonezi si fara sa lasi un comentariu