de Octavian Paler (via Oana)

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,
să merg constant înapoi.
Te-aÅŸ întâlni printre amintiri
ÅŸi după ce te-aÅŸ găsi nu Å£i-aÅŸ mai da drumul,
te-aÅŸ târî cu mine înapoi,
să ne iubim tineri ÅŸi nevinovati,
după care, mereu înapoi, te-aÅŸ târî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenţi
pâna ce, obosiÅ£i de joc ÅŸi de inocenÅ£ă,
am dispărea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar mă tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat să merg înainte
ÅŸi tot ce pot e să târăsc între cleÅŸtii mei de rac
toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriaÅŸă să mă ucidă într-o zi.