© Vasile Bobirnac | Dreamstime.com

Bună ziua, stimați cititori ai acestui elistit site cu articole pe el. Bună ziua și bine ați revenit la prima ediție a îndrăgitului nostru curs de culturalizare: Istorie-instant (ca ness-ul), program susținut intens de administrațiile locale din România.

Acestă ediție va fi atât scurtă, cât și încântătoare, aveți răbdare un pic.

Se știe că peste tot prin lumea civilizată oamenii ridică statui frumoase ale celor care au făcut bine națiunilor lor, ca un pios omagiu și, mai ales, ca lumea să nu-i uite. Uite, avem la Viena statuia lui Mozart (a fost un muzician care purta acest nume), sau la Roma statuia lui Vittorio Emanuele 2, sau la Paris statuia Ioanei D’arc. Și câte și mai câte exemple, frumoase sau nu, din toată lumea. Nu? Dar avem și la noi, în România! Statuia lui Matia de la Cluj, statuia lui Carol de la București, statuia lui Decebal săpată în piatra dură a muntelui de însăși voința naturii! – aia de la cheile Dunării. Ne celebrăm, așadar, eroii prin statui.

Ei bine, un astfel de erou a fost celebrat în strălucitoarea noastră Capitală printr-o recentă statuie amplasată, strategic poate, în spatele unor pomi de pe mărețul Bulevard al Unirii. Statuia de mai jos (atât s-a putut cu poza, ce să-i și faci)

Pe ea scris, sec, Constantin Hârjeu, 1856-1928, nimic altceva. Și mi se pare firesc, oamenii ar trebui să fie culți în cap și să știe.

Eu nu sunt, așa că am căutat să aflu cine este domnul și de ce are el statuie pe unul din marile bulevarde ale socialis patriei noastre. Prima referință este asta, fix de-aici:

Despre activitatea sa ca ministru de război în guvernul condus de Alexandru Marghiloman, Constantin Argetoianu nota: „Ministru de război era generalul Hârjeu, un bleg, o stafie în doliu, înfășurat de la creștet la călcâie în negru. Chiar când vorbea, Hârjeu nu mișca din nimic, nici din gură, nici din ochi, nici din mâini și nimeni nu-și putea da seama dacă impresionanta lui imobilitate era datorită cufundării într-o mare durere (își pierduse soția) sau unui început bine caracterizat de scleroză generalizată.”

Am mai căutat info, nu reiese de nicăieri c-ar fi fost pe front, dar hei, măcar a fost ministru! A scris cărți importante pentru știința militară și a primit decorații și medalii.

Dar, mai mult, a luat un premiu important de la Academia Română. A primit premiul “Năsturel Herescu”!

Știți cine a fost Năsturel Herescu? A fost un boier care a făcut o donație mare Academiei. Și cu o parte din această donație, Academia a făcut Premiile Năsturel Herescu, na!

Așa că sper tare ca peste drum de generalul Hârjeu să facem și-o statuie a lui Năsturel Herescu, întrucât și acesta a fost general.