Înainte să plec săptămâna trecută spre Timișoara, mi-am spus, în sinea mea: ok, ăsta e ultimul eveniment de genul ăsta la care particip; am fost deja la suficiente, e vremea să mai meargă și alți oameni, iar eu să mai fac și alte lucruri.

4 zile mai târziu, eram foarte bucuros că ultimul Brands Tour la care am mers a fost atât de fain.

Și a fost fain din câteva motive.

În primul rând, felul în care s-au dat fetele alea (organizatoarele) peste cap să fie toată lumea super mulțumită. Eu, unul, am avut niște pretenții de-mi venea mie să mă iau la palme, cu postul pe care-l țin (mă rog, pe care voiam să-l țin), cu obsesia mea cu pljeskavica de la Karadorde, cu transportul și alte chestii. Oltea nimic, ea zâmbea și zicea “da, Andrei, rezolvăm”. Mă și enerva, io tot căutam pricină, ea tot zâmbea! În fine.

În al doilea rând, pentru cantitățile enorme de râs pe care le-am consumat în cele câteva zile acolo. Eftimie este aboslut de neoprit când îi vine o idee. Nu mai cunosc nici un om care să aibă idei inepuizabile asupra felului în care poate fi privit un anume lucru.

În al treilea rând, pentru că am întâlnit niște oameni incredibil de pasionați de ceea ce fac. Oamenii de genul ăsta sunt ca apa vie pentru mine. Doris, de la Fornetti. Marius Pașca, de la Recaș. Zoltan, de la Timișoreana. Simona Neumann, de la Asociația Timișoara Capitalaă Culturală Europeană. Au darul de a-și prezenta pasiunile cu atâta entuziasm, că te molipsești.

În al patrulea rând, am aflat unele lucruri pe care nu le-aș fi bănuit niciodată.

La Fornetti, de exemplu. Habar n-aveam că au fabrică în România – și încă o fabrică ce poate produce 100 de tone de produse din alea de patiserie. N-am știut că într-o vreme existau Fornetti cu zacuscă (se vindeau în Bulgaria). O franciză e 500 de euro (plus o garanție de 2500 de euro), iar eu mereu am crezut că e mult mai mult. Plus, au un radio al lor, propriu – Radio Fornetti, unde îndrăgitul Eftimie a primit azi și-o dedicație!

Habar n-aveam că Recaș vinde 13-14 milioane de sticle pe an, mai bine de jumătate dintre ele la export. Nu am cifre exacte, dar nu cred că sunt mulți producători de vin care exportă 6-7 milioane de sticle pe an. (de fapt, Recaș e chiar în primii 3 exportatori din România – mulțumesc, Dragoș)

Habar n-aveam că pentru filtrarea berii se folosește un soi de material fosilier care se recoltează de undeva de prin Mexic. Am aflat la Timișoreana.

(asta de mai sus e o sticlă de bere din 1943, găsită prin curtea fabricii – și e intactă. mi s-a părut FOARTE tare)

Moment maxim, la Timișoara am cunoscut-o pe adevărata giganepoată a lui Bilbo Baggins! Nu vă mint, o cheamă Belladonna Frumblefoot of Bywater, dar i se spune Balboa, că-i bătăioasă, sau Ioana, că-i mai la îndemână.

De aia zic c-a fost așa fain la Timișoara Brands Tour. Pentru că am râs de-am zăpăcit și pentru că am aflat lucruri care mi se par interesante și pe care nu le știam. Și în plus, am revăzut câțiva oameni care mi-s foarte dragi.

Și-a mai fost fain pentru ziua petrecută Prin Banat. Dar asta vine în episodul următor.

Acest proiect este realizat de PRbeta Agency în colaborare cu Prin Banat.
Branduri participante: Timișoreana, Cramele Recaș, Fornetti, AsociaÅ£ia Timișoara Capitală Culturală Europeană
Parteneri: Farmec, Hotel TimiÅŸoara ÅŸi Restaurant Sabres
Parteneri media: 24-FUN, Ctrl-D
Timișoara Brands Tour este o franciză a Cluj Brands Tour, un concept marca TVdece