Eu am colecționt puține lucruri de-a lungul vieții. Dar la toate colecțiile mele, puține câte-au fost, am ținut foarte tare.

Spre exemplu, am colecționat pachete goale de țigări, imediat după 1990. Aveam două sertare pline, în fiecare zi le scoteam, mă uitam la ele, le aranjam. Acum am o colecție de mașinuțe și una de biscuiți de bere.

Dar puține mi-au fost mai dragi decât colecția de surprize din Kinder Surprise. Pentru că era mai mult decât o simplă colecție. Când mi-ajungea în mână un Kinder Surprise, nerăbdarea de-al desface și de-a asambla surpriza dinăuntru mă emoționa mult mai tare decât ciocolata în sine. Urmăream foițele alea cu instrucțiuni cu maximă atenție, asamblam, mă mândream la toți prienii și adăugam jucăria la colecție.

Am avut multe. Mai am și azi câteva, împrăștiate prin casă – unele au foarte mulți ani.

De-a lungul anilor, asta a fost o mare bucurie pentru mine – să asamblez suprize din Kinder Surprise. Atât de mare, că uneori le-asamblam și pe-ale altora.

Astăzi, ouăle Kinder Surprise mi-au mai facut o bucurie: am aflat că și oamenii se pot asambla, asemenea surprizelor din ouă, se pot poza și posta pe Facebook, Twitter sau Instagram cu #surprizeasamblate.

Surprizele Kinder Surprise au iesit din ouă și s-au lipit de tricouri ca scaiul. Jumătăți de surprize pe fiecare tricou, pentru ca oamenii să se apropie și să se completeze – părinți și copii, părinți și părinți, prieteni și prietene. E multă vreme de când eu și Răzvan n-am mai râs cu atâta poftă ca în momentul în care ne asamblam pentru poză.

Uite-așa, o bucurie din copilărie poate fi dusă mai departe, la alt nivel. Și trăită la aceeași intensitate.