După cum bine știe absolut toată lumea, mai puțin cei care nu știu (©), cândva anul trecut, într-un moment de maximă inspirație, pe care îl și consider, deja, unul dintre cele mai bune momente ale mele, m-am autoproclamat Senior de Transilvania, primul de rangul meu. Muhaha!

Originea, de fapt, e alta. Într-o zi, acum vreo 2 ani, râdeam cu Cetin la ideea unei glume mai deșănțate, pe care ne gândeam s-o facem cuiva. Și cum râdeam noi, așa, că niște oameni fără griji ce eram și suntem, deodată mi-a venit în cap ca o lumină, ca o revelație, ca o epifanie. Și-atunci am rostit aceste cuvinte:

Cetin, nu putem face asta. E sub nivelul nostru. Ce naiba, suntem niște seniori în internetul ăsta.

Și-am râs, și-a trecut faza. Bun. Și cu asta în cap, un an mai târziu m-am autoproclamat, cum spuneam, Crivăț, Senior de Transilvania. Am râs eu, au râs prietenii mei, și dacă tot râdeam noi așa bine, am zis să aprofundez un pic lucrurile. Că e fun.

Și mi-am conceput un blazon, realizat absolut perfect de Oana (click pe el, să-l admirați în toată splendoarea lui)

 

Și-acum am tricouri pictate manual cu blazonul meu, făcute de super fetele de la Tourmaline. Am blazonul în semnătura de la mail, am o brățară pe care-i gravat “Crivăț de Transilvania”, am tot felul de chestii. Și uite așa, o ducem înainte cu Senioria. Mai facem glume între prieteni, mai râdem. Am fost la o doamnă doctor săptămâna trecută, nu ne cunoșteam, a văzut tricoul, i-am explicat, a râs. Am creat veselie și zâmbet în sufletul unui om în maxim 10 minute după ce l-am văzut prima oară. Mi-a plăcut.

Dar încercați să n-o luați prea tare în serios, bine ? Că-i doar o glumă, pe bune.

Încruntați-vă mai puțin, zâmbiți mai mult, viața e scurtă, de ce s-o consumăm supărați, când uite ce bine ne șade să râdem ?