#maratonuldepizza

(post strict pentru clujeni)

Dragi prieteni clujeni, un pic de atenție, vă rog:

MÂINE VĂ FAC PIZZA!

Da, pe bune, cu mânuțele-astea două, eu vă fac pizza vouă!

Mâine are loc Maratonul de Pizza la Pizza Acrobatica – sub supravegherea măiastrului Luci, 7 bloggeri clujeni vor prepara pe rând pizza pentru voi, între 11.00 și 19.00, iar voi o să ne puteți vedea, live, pe interneți. Și veți putea să ne spuneți ce să facem, cum să gătim pizza, să facem piruete, ce vreți voi.

N-o să facem așa, cred:

dar puteți să fiți cu noi, urmărind stream-ul – și să ne dați comenzi.

Eu voi intra în bucătărie între 12.00 și 13.00. Aici, pe acest blog, o să fie transmis live ce fac acolo. Și dacă veți comanda pizza în intervalul ăsta de-o oră, folosind codul CRIVĂÈš, veți primi 25% reducere (ceea ce se cumulează cu orice altă promoție de pe site, în afară de 4+1 gratis).

Deci: între 12.00 și 13.00, mâine, comandați pizza folosind codul CRIVĂÈš și eu vă fac pizza cum vreți voi, la preț redus. Fain, nu ?

Nu vă temeți, am mai făcut pizza, Corina vă poate spune cum i-am și dedicat una, specială, pentru ea – deci mă conformez comenzilor voastre. Vă dați seama, la 12.00, când vine fomica, când vine pauza de prânz… atunci vă face acest Crivăț pizza cum vreți voi!

pizza Corina 09

Să comandați multe în ora mea, că e o competiție și între bloggeri și, dacă se fac cele mai multe comezi folosind codul meu, vă mai fac un cadou la final. Deci între 12.00 și 13.00, numai bine când vine super fomica, da
?

Mâine fiți cu ochii pe facebook, să vedeți când anunț startul, și v-aștept cu comenzile. Ia să vedem, aveți de-acum idei de lucru ?

Comanda minimă e o prostie

Ca să fie clar, mă refer la acele restaurante/pizzerii/fast food-uri care fac livrări la domiciliu pe bază de comandă minimă.

Nu pot pricepe NEAM de ce li se pare mai util, sau eficient, sau profitabil să stabilească un prag minim al comenzii, în loc să ceară taxă de transport. Eu, dacă aș avea un astfel de business, aș face așa: la comenzi de până la X lei, transportul costă Y lei. Peste X lei, transportul este gratuit. Pentru că E LOGIC să fie așa!

Uite, am să vă dau un caz concret. Eu comand destul de rar pizza, mai rar de o dată pe lună. În Timișoara, pizzeria mea preferată e Napoleon. Ei fac o pizza aproape la fel de bună ca a mea (moment de aroganță nocturnă, vă rog să-l ignorați). Napoleon sunt foarte faini pentru că poți comanda și hamburgeri, de exemplu. Hamburgeri delicioși, adevărați, din carne, făcuți pe grill – nu mizerii din plastic și praf de oase, ca la McDonalds. Ei bine, la Napoleon comanda minimă e de 25 de lei. Ca să ajung la această limită, la prețurile lor, ar trebui să-mi iau 2 pizza de 32 de centimetri, sau o pizza și 2 hamburgeri (deși așa nu știu dacă ajung la 25 de lei)

Ok… dar CE SĂ FAC EU cu atât mâncare ? Da, ok, sunt mare, dar nu ATÂT de mare. De ce tu, pizzerie, mă obligi să-mi cumpăr mai multă mâncare decât am nevoie ? Ca s-o arunc mai târziu ? Sau ca s-o mânânc rece și stătută, să nu-mi mai placă și să nu mai comand de la voi ? Nu-i mult mai ok pentru mine, și pentru voi, să-mi puneți o taxă de transport dacă fac o comandă mai mică decât ăia 25 de lei ai voștri ? Pui o taxă de transport de 5 lei, îmi comand o pizza, sau doi hamburgeri, dau 15 lei în loc de 10, dar îmi convine, pentru că nu trebuie să-mi comand lucruri de care n-am nevoie, și nici nu dau 25 de lei, dau doar 15. Și ție, pizzerie, îți convine, pentru că îți scoți banii de transport, mai bine decât îi scoți din 2 pizza livrate gratis (e un calcul matematic simplu).

Bine, trebuie făcută precizarea asta – îmi doresc să cred că nu sunt singurul om din Timișoara care își comandă mâncare doar pentru el. Da, ok, sunt momente când ești cu mai mulți prieteni și comanzi chestii, mie nu prea mi se întâmplă, sau comanzi la job, cu colegii, dar mă gândesc (adică sper) că or mai fi și alții care uneori comandă doar pentru ei. Și-atunci nu e la îndemână taxa de transport ?

Well, aparent nu. Pentru că o grămadă de pizzerii au prostia asta de comandă minimă.

Și-așa ajung eu, onest halitor de chestii nesănătoase din când în când, să nu mai comand de la furnizorul meu preferat, Napoleon, și să comand de la Da Toni, care livrează gratuit, fără comandă minimă (chestia aia de pe site-ul lor – foarte trist site de altfel – cu comanda de 50 de lei e pentru livrări în afara orașului, dar în Timișoara se livrează gratuit), și face o pizza chiar ok (mulțumesc pentru pont, Alexandra).

Acum… de ce Da Toni poate livra gratuit și fără comandă minimă (sunt convins că fac profit, nu par vreo instituție caritabilă) și alții nu pot face asta, e o altă discuție. Dar până atunci, eu sper sincer să dispară comanda minimă. Că nu toți comandă la serviciu, așa cum nu toți au 4-5 oameni în casă cu care să împartă mâncarea. Numa’ zic.

PAP – poftă acută de pizza

Da, e o boală. Apare când nici nu te-aștepți. Nu se cunoaște vreun remediu. Sau cel puțin nu cunosc eu.

Eu unul n-am fost, de-a lungul vieții mele, un mare fan de pizza. Sigur, o pizza la vremea ei, recunosc, face cât 10 alte mâncăruri. Dar vremea ei vine rar, ca să zic așa.

De câteva zile, însă, lucrurile s-au schimbat. În mine s-a declanșat pofta acută de pizza. Nu mi-o explic – poate mi-o puteți explica voi.

Pe scurt, aseară, fiind o frumoasă seară de sâmbătă seară, Ovi și Corina au venit la mine să facem pizza. Asta pentru că vineri, când le-am zis, ca de obicei, hai să gătim ceva mâine seară” am completat ne-premeditat cu de exemplu o pizza. Au mai venit ei și altă dată, când am făcut Pizza Corina, spre exemplu. Deci nu era ceva ieșit din comun. Am făcut 2 pizza, complet diferite. Din ele, au rămas 2 felii, că nu suntem cei mai mari mâncăi din lume, noi facem pizza mai mult de poftă.

Pe aceste 2 felii de pizza le-am mâncat eu azi dimineață, când m-am trezit, decent, pe la 10. Ei, și-aici intervine simptomul clinic. În secunda în care le-am terminat, mi s-a făcut ATÂT de poftă de pizza, încât imediat am făcut o pizza nouă. Ceva banal, cu mozzarella, felii de salam, felii de cârnat afumat și niște bacon. Totul presărat cu fulgi de ardei iute. Ceva de genul ăsta:

Pizza

Evident, n-am putut s-o mănânc pe toată, deși – cu toată modestia – mie pizza făcută de mine îmi place mai mult decât orice altă pizza am mâncat până acum prin oraș, în Cluj sau în Timișoara. Așa că au rămas niște felii. În seara asta, la cel de-al 36-lea blogmeet timișorean, mie-mi stătea gândul numai la pizza mea (de aia am și plecat printre primii). Ajuns acasă, am ras instant feliile rămase – și deja mă gândesc la ce toppinguri să folosesc pe pizza de mâine.

Deci clar, sunt afectat grav de această maladie periculoasă, pofta acută de pizza. Cum scap ? repede? de preferat acum, pe loc, ca mâine să gătesc și io ceva o mâncare serioasă ?