Un argument în plus la acest post foarte bun al lui Liviu Alexa.

Azi am fost la cortul Crucii Roșii de la Iulius Mall, să donăm chestii pentru cei afectați de inundații. Îmi pare rău că nu m-a dus capul să fac o poză, să vedeți cum arăta cortul: era gol. Fetele alea strânseseră de dimineață până pe la 13.00, în afară de ce le-am dus noi, două pungi (plase, sacoșe, cum vreți voi) cu ceva alimente și două pungi cu ceva hăinuțe. Plus ceva bani, nu foarte mulți din ce-au zis ele.

Asta în condițiile în care mall-ul era plin de oameni veniți la cumpărături, iar cortul era fix la ieșirea din parcare. Deci dacă cineva vroia să doneze ceva, nu trebuia practic să facă nici un efort. Trist.

Duceți-vă și donați, oricât de puțin, pentru oamenii ăia. O sticlă de apă, un bax de apă, niște conserve, niște haine pe care nu le mai purtați… nu e mare lucru, dar pentru cei care le primesc e enorm de mult.

În ultimii ani, în Cluj-Napoca au apărut nenumărați investitori imobiliari. Unii mai serioși, alții mai țepari. Fiecare și-a construit imaginea cum a putut mai bine, fiecare a încercat să scoată în evidență proiectul propriu, ca fiind serios, viabil și convenabil.

Numai că realitatea crudă le-a dat unora planurile peste cap. De exemplu, Grupul Tower are un proiect care se cheamă Tower Park, proiect care prevede niște blocuri înalte, un hotel și alte chestii. Au intrat foarte tare pe piață, reclame într-o veselie prin toată presa. Și-au cumpărat o grămadă de mașini de fițe, ca să arate ce serioși, solizi și potenți financiar sunt- câteva jeep-uri grand cherokee, un cadillac escalade, un ford mustang și nenumărate hyunday santa fe, tucson și altele.

Ei bine, nu erau deloc așa solizi. Prima oară a apărut un zvon pe Citynews care spunea că nu mai au bani și nu și-au mai plătit furnizorii. Azi a apărut un articol întreg în Ziua de Cluj, în care scrie că au milioane de lei (noi) datorii DOAR la un furnizor. Plus alte datorii la alții (în total vreo 3 5,5 milioane de euro). Iar ca fapt divers, o firmă prietenă mie are de recuperat vreo 1.000 de euro de la ei DE DOUĂ LUNI. Factura s-a făcut la data din contract, termenul de plată era 15 zile, dar de două luni ditamai investitorul imobiliar n-a putut plăti 1.000 de euro. Firește, prietenii mei îi vor da în judecată și le vor cere falimentul, chiar dacă suma e foarte mică. Va fi cam ca în scandalul cu Metro și furnizorii. Rămâne de văzut cine și cum își va recupera banii de la ei, câtă vreme nici băncile nu vor să-i susțină.

Câtă încredere poți să ai să cumperi un apartament (o investiție majoră în viață, nu ?) de la un investitor atât de “serios” și de “solid” încât nu poate, timp de două luni, să-și plătească o datorie atât de mică ? Ce șanse au ceilalți furnizori, cărora Tower le datorează sume mult, mult mai mari, să-și primească banii ? Citeam în articolul din Ziua de Cluj de o firmă care, din cauza faptului că nu-și primește banii de la Tower, a intrat în imposibilitatea de a-și plăti niște rate de leasing. Și cine știe câți or mai fi în situația asta ? Gura lumii zice că Tower au restanțe la vreo 300 de creditori.

Singura chestie bună din povestea asta e că va începe, probabil, o asanare a pieței. “Marii investitori”, cei care au bani doar de mașini scumpe sau cei care speră să vândă locuințele înainte să le proiecteze, vor face loc investitorilor serioși, care se înhamă la proiecte de anvergură atunci când sunt siguri că le pot duce până la capăt.

Aseară, la NCN, fostul prefect (și fost manager al Universității Cluj) Alin Tișe, care acum candidează la președinția Consiliului Județean, a spus că ‘U’ (echipă la care Consiliul Local Cluj-Napoca este acționar majoritar, încă) plătește chirie pentru a putea folosi stadionul Ion Moina, proprietate a Consiliului Județean.

Tișe a spus că ‘U’ trebuie să plătească 1700 de lei pentru o oră de antrenament și 4700 de lei pentru fiecare meci. Și că, citez aproximativ, “adunat, trebuie plătit cam 1 miliard pe an, dar oricum nu aveam de unde plăti, așa că suma se aduna la datorii”. La un moment dat, când era managerul echipei, Tișe spune că le-a scris consilierilor județeni să renunțe la această chirie, iar consilierii au aflat cu uimire despre asta, întrucât nu știau. Dar oricum, n-au renunțat.

Partea ușor stupidă din povestea asta e că, totuși, deocamdată, Consiliul Local finanțează Universitatea. Deci, pe hârtie, teoretic, banii plecau de la CL la ‘U’ și apoi de la ‘U’ la CJ. Tipic românesc, nu ? Dar altfel, CJ sprijină echipa, punând la dispoziție suporterilor autocare pentru deplasări. N-ar fi fost relativ simplu și inteligent să sprijine echipa și mai mult, nesolicitând chiria aia ? Că oricum, la bugetul CJ 1 miliard pe an înseamnă fix nimic, însă ‘U’ sigur putea folosi banii ăia foarte bine. Iar dacă tot nu-i aveau, cum spune fostul prefect, măcar datoriile lor erau mai mici, implicit clubul valora mai mult acum, când se pune problema vânzării.

Greșesc fundamental ?