Darius e primul om din tara asta care-si da demisia din functia de cetatean.
(later edit: Adrian imi atrage atentia ca am folosit un sablon si ca e fals, intrucat, citez: “demisia din fct de cetatean e o licenta poetica ce-a mai fost folosita de anumiti publicisti, artisti”. asa o fi, eu n-am stiut. in acest caz, darius ramane primul pe care-l stiu eu. ok, Adrian ? 🙂 )
“Imi abandonez demnitatea nationala
pentru ca ma simt extrem de singur,
inghesuit cu foarte multi nepasatori,
plus o gramada de prosti cu drepturi
si un manunchi de irelevanti.
Parca m-as uita in jur si i-as cauta
cu o ultima farama uitata de speranta,
dar mi-e mie rusine de ce nu le e altora”
La partea asta, subscriu absolut.
E universal cunoscut că eu sunt un incult ce nu citeÅŸte nici etichetele de pe pachetu’ ce pireu instant, deci n-aveam cum ÅŸtii, da’ e o demonstraÅ£ie în plus că sunt un geniu intrinsec. Poate chiar două genii.
Andrei, nu era necesar, insa chiar si asa, acest lucru nu delegitimeaza premiera gestului lui Darius care, daca nu ar ramane la stadiul sau formal, ar trebui sa dea de gandit in cadrul oricarui viitor diagnostic asupra starii natiunii. Impresia mea (am spus-o si la mine) e ca aceasta tara ne-a introdus intr-un joc afectiv de du-te-vino uneori dureros. O adevarata patrie n-ar trebui sa se joace atat de des si profund cu emotiile oamenilor ce-o imbratiseaza.
desi in aceste momente ar trebui sa spun ceva genial asa cum sunt obisnuit dealtfel ,in aceste momente nu pot spune decat ca incerc un sentiment de profunda greata pentru ce se intampla in aceste momente in ROMANIA