N-am înțeles niciodată, nu înțeleg și pesemne că n-o să înțeleg niciodată cum poate un om, oricine ar fi el, să facă glume pe seama morții altui om, oricine ar fi el.
Sau să se bucure.
Atât.
Senzațional! Din 14 februarie, IESE!
În urmă c-o vreme, Oana a gândit și creat o frumoasă campanie adresată designerilor: Spune nu prostituției în design
Pentru că se știe că tot ce-i pe internet e la liber, niște oameni – Infotravel se numesc ei – au făcut ceva extrem de original. I-au furat ideea. De ce ? pentru că pot, firește. Și pentru că dacă efectiv nu ești în stare să faci ceva, e simplu: furi de pe net.
Aici e furtul, cu poze cu tot.
Nu-i tare ?
Da’ poate că nici nu mă enervam așa tare pentru furt, că în fond îi plin internetu’ ăsta de hoți. Însă, lăsând la o parte faptul că cine scrie la ei pe facebook e complet agramat, m-a enervat rău că, prinși cu furăciunea, Infotravel o ard cu tupeu de doi bani.
Hal de răspuns (click pentru mărire)
Furăciosule, tu n-ai furat doar poza, ai furat TOATĂ ideea, pentru că ai fost incapabil să faci cu capu’ tău ceva, întelegi ? Să “creeți” voi ceva nou, adică. Nu poza e problema, ci furtul.
Da’ în fond ce poți cere unui om a cărui viziune despre piață liberă și concurență se sintetizează în
Magdolna Rúzsa. Sau Magdi Rúzsa. E o fată născută la Subotica, în Serbia, la vreo 10 kilometri de granița cu Ungaria. Mamă sârboaică, tată maghiar. Nu e tare frumoasă – deși dintr-o mamă sârboaică și-un tată maghiar te-ai aștepta să iasă o superbitate de fată. Dar n-a fost să fie.
În 2007, a reprezentat Ungaria la Eurovision, în Finlanda. A luat locul 9 (și premiul “Best Composer”) cu piesa asta.
În 2006, la Hungarian Idol, a participat cu piesa asta. Pentru prietenii mei din Sud, melodia asta e cântată în două limbi: prima strofă e în maghiară, apoi, când începe muzica, fata cântă în sârbește. Să nu vă supărați că fac precizarea asta, am testat pe niște oameni și nimeni nu și-a dat seama că se cântă în limbi diferite. Pentru mine e surprinzător, sunt limbi din familii diferite. Maghiara e fino-ugrică, sârba e slavă. Pe de altă parte, prietenul meu Jean nu făcea diferența între română și sârbă, când le auzea, deși una e latină și cealaltă slavă. Repet, pe mine mă surprinde asta.
En fin, asta e piesa:
Iar eu sunt total topit după vocea ei. S-o ascultați cu sufletul, nu cu urechile 🙂
PS: nu pot să nu vă arăt și asta. Pe bune, chiar nu pot. Vă rog mult s-o urmăriți până la capăt.
Ti si poput moje sestre. NedostajeÅ¡ mi ti, ali i on; i budi sigurna da i ti njemu nedostajeÅ¡. 🙂
Pentru cei #foreveralone… astea așa se fac, guys:
ps: sprechen sie looooove? 😀
ps2: hey, baby, anybody ever tell you I have beautiful eyes ? 🙂
În anul 2012, în România, o țară din Europa, un tren cu peste 700 de oameni (printre care, îmi imaginez, bătrâni și copii) stă blocat de 40 de ore într-o localitate (via 0știri)
Am să trec peste absurdul situației în sine și am să mă leg de un amănunt care, după putirința minții mele, e incredibil.
Scrie acolo, în știre, că “autoritățile au reuÅŸit să le aducă grisine, biscuiÅ£i ÅŸi apă, fără a le oferi mai multe informaÅ£ii însă, a declarat unul dintre pasagerii trenului”.
Și aici pierd firul. Dacă s-a ajuns la oamenii ăia… de ce oamenii ăia sunt încă în tren ? De ce n-au fost luați de-acolo, dacă s-a putut ajunge la ei ? Dacă le-au fost trimise grisine (grisine, cât de stupid!) cu o mașină, de ce mașina aia n-a făcut 100 de drumuri să-i ia, pe rând, și să-i ducă la civilizație ? Dacă le-au fost trimiți biscuiți pe jos, de ce n-au plecat tot pe jos ?
De ce se preocupă “autoritățile” să le ducă grisine și biscuiți, în loc să se preocupe să-i scoată de-acolo, în orice fel ar fi posibil, câtă vreme e evident că există metoda de a ajunge la ei ?
Sper foarte tare că-mi scapă ceva. Că dacă nu, povestea asta intră în top 3 cele mai imbecile povești românești de care am auzit vreodată
Mai țineți minte proiectul “Turnul nostru”, câștigătorul preafrumoasei campanii făcute de Pepsic, Pepsi Refresh ?
Dintre cele zece finaliste, ideea din Iași mi-a plăcut cel mai tare și mi-am dorit s-o văd, cu ochii mei, transpusă în realitate.
Încă nu e gata, dar va fi. Cu o mică amânare, din cauza unor probleme descoperite pe parcurs.
Însă, între timp, echipa de la Iași a lansat site-ul, pagina de facebook și contul de twitter. Desigur, pe site
Eu am să le urmăresc poveste și abia aștept să merg la Iași și să văd Turnul funcțional 🙂
Din 14 februarie. În premieră mondială. Numai pentru inițiați.
desigur, văzut pentru prima dată pe acest blog 🙂
M-am luat după bunul și bătrânul meu prieten și am făcut oarece schimbări în pagina care-mi ține loc de blogroll.
Asta și pentru că ultima oară am umblat la pagina aia acum vreun an, dacă nu mai bine.
Am mai adăugat și scos câteva de la bloguri, am adăugat o rubrică de știri și info, am mai pus pe la Gastronomie, pe la Pro’s…
Acum reflectă, într-o oarecare măsură, lista de site-uri și bloguri pe care eu intru frecvent.
Intrați s-o vedeți, poate descoperiți chestii noi 🙂