Inspiratie feminista

Dupa ce am intrat pe acest forum de doamne, am fost invidios rau ca ele au si eu nu. asa ca mi-am facut si eu

Vorbim de contor de slabit. Ma rog, la mine e invers – mai am ceva de crescut pana la greutatea ideala.

EDIT: na, ca noul meu contor de ingrasat face reclama la site. damn, nu vroiam asta. nu faceti click pe contor, bine ? 🙂 Nu mai face reclama. Thx, Raluca.


Premiera – “Vin de algocalmin”

Vinul.ro anunta: Clubul Presa de Vin (format din ziaristi care scriu despre vinuri, la mai mult de 20 de publicatii printate sau electronice) au anuntat astazi, pentru prima oara pe plan national, premiile “pe invers” pentru industria vinului.

Premiul “Ce caut eu in via lor?â€? – pentru slaba activitate de control exercitata de catre autoritati in sectorul viti-vinicol – a fost acordat lui Cornel Dicu, director general al Directiei Inspectii din cadrul MAPDR.

Premiul “Vin de algocalmin� a fost acordat companiei Bachus SA Buzau, pentru doua vinuri care nu exista in nomenclatorul oficial: Tamaios si Busuioc de Pietroasa. (subiect tratat in premiera in Romania de catre vinul.ro, prin “vocea� lui Vali Ceafalau. Pentru articolul integral, dati click aici)

Sondajul despre Voiculescu

o sa-l scot astazi de pe site, ca n-a avut nici pe departe vreo urma de succes. Si intre timp a uitat lumea de declaratiile lui de-atunci, dar sunt convins ca sondajul despre presa se va face. Asta e.

Carmen, Tibi, va multumesc pentru sprijin

Rezultatul votului, pana acum:
– 65% din 146 de votanti au ales prima varianta: securist a fost, securist va ramane.
– 4% au votat cu varianta de mare om politic, corect si onest.
– 23% sunt de-acord ca “sufera rau, ca nici secu nu mai e ce-a fost”.
– 3% s-au intrebat “cine-i asta ?”.
– in fine, 5% considera ca vrea si el putina atentie, da’ nu face rau nimanui

Mike Stern – concert in Cluj

Mike Stern – chitara, Bob Franceschini – saxofon, Anthony Jackson – bass electric si Lionel Cordew – tobe. Aceasta este componenta Mike Stern Band.

Au ajuns la Cluj sambata seara, in jurul orelor 18.00. S-au cazat si apoi am pornit spre Teatrul National, sa verifice sonorizarea si sa-si pregateasca instrumentele. Desi obositi rau – veneau cu masina de la Budapesta – totusi erau agreabili si simpatici. Bob Franceschini ne povestea pe drum, foarte amuzat, intamplari din turneul pe care tocmai il fac, cum ar fi ca in timp ce canta un solo la Viena, un tip din sala striga “Kenny! Kenny!”, pentru ca il confunda cu Kenny Garret (unul din saxofonistii lui Miles Davis). Confuzia pornea de la faptul ca si Bob a cantat niste ani cu Miles, numai ca Bob e alb, iar Kenny e negru. Iar asta i se parea foarte funny.

A fost impresionat cand a vazut catedrala Sf. Mihail, dar mai ales cand a aflat ca are cam 700 de ani. A fost impresionat si de cladirea Teatrului National, care are si ea vreo 95 de ani si tocmai a fost renovata pe exterior. (din pacate, nu si in interior, care e foarte classy, dar foarte… uzat)

Dupa o mica intarziere (concertul ar fi trebuit sa inceapa la 8, dar a inceput pe la 8 jumate, ca a durat ceva sound check-ul) au inceput cu o piesa usurica, dupa care s-au aruncat fiecare in solo-uri. Ceea ce literalmente a ridicat sala in picioare, in special la solo-ul de sax al lui Bob si la solo-ul de bass al lui Anthony Jackson (o alta legenda a jazz-ului, el insusi). In sala au fost cam 850 de oameni, judecand dupa suma biletelor vandute. Dupa vreo ora de cantari, in care au trecut si prin ultimul album, dar si prin piese mai vechi, si au cantat de la blues si acid jazz pana la balade rock, au facut o pauza in care Mike a fost extrem de fericit si incantat sa dea autografe pe cd-uri. Costa 40 de lei un cd, cineva din staff le vindea iar el le vindea semna, cu numele cumparatorului cu tot (e vorba de ultimul lor album). In total, a vandut 101 cd-uri, din 150, cate avea in total. Si la urma era foarte incantat, ca se astepta sa vanda vreo 30-40.

Dupa aceea a urmat o noua sesiune de cantari, moment care – cred eu – s-a prelungit mai mult decat se asteptau, intrucat au fost impresionati de reactia calduroasa a publicului. La final, aplauzele au durat minute intregi, iar lor nu prea le venea sa plece in cabine.

Una peste alta, a fost un concert excelent, publicul parea incantat, iar ei pareau foarte incantati de public. Dupa spectacol, am vrut sa-i scoatem la masa, dar n-au mai rezistat. Mai ales ca dimineata au plecat spre Timisoara, unde vor canta in seara asta in Clubul The Note.

Si partea si mai buna e ca organizatorii – Cadmus Audio, The Note din Timisoara si Saptamana Clujeana – vor sa sa faca un obicei din astfel de concerte. Scopul nostru final e ca din doua in doua luni sa aducem cate un mare artisti. Iar pe lista de oameni pe care ii vrem in curand in Teatrul National sunt Jan Garbarek, Bobby McFerrin sau Al di Meola.

Ultimul album Mike Stern (cel vandut in timpul concertului) se numeste Who let the cats out ? . Iar mai jos, puteti asculta chiar piesa care da numele albumului.

Oameni plecati de la Gazeta

Ceea ce urmeaza sunt declaratii, nu informatii

Mihai Petean (Gazeta de Cluj) si Memoranda Onac (BZA) spun asa, pe rand:

De la Gazeta a plecat un om din opt – a plecat a doua zi dupa arestari. “nimeni nu le-a pus in vedere sa-si caute job”, zice Petean

De la BZA au plecat doi din opt, zice Memoranda, exceptand corespondentii locali. Mai zice Memoranda ca toti cei care lucreaza acolo, inclusiv fotograful si reporterul de sport, au primit citatii ca martori.

Recursul ziaristilor – info finale

Recursul a fost respins. De fapt, toate 5 recursurile au fost respinse, ca fiind nefondate. Cei 5 vor fi tinuti in arestul Tribunalului, care intamplator poarta numele Penitenciarului Gherla, dar nu e acelasi lucru.

Adica in ciuda tututor exceptiilor invocate si in ciuda tuturor presupuselor vicii de procedura, au fost respinse. Ma rog, nu pot comenta asta, ca n-am cunostinte legale aprofundate.

Dar nu inteleg de ce nu pot fi judecati oameni ca Man, Vidican, Muresan si ceilalti in libertate, cu interdictie de a parasi orasul.

Pentru ca, sa fie foarte clar, Man are multe defecte, si poate ca e vinovat de ce este acuzat, poate ca nu e. Dar in nici un caz nu e nici terorist international, si nici capul lumii interlope clujene. La fel cum nici ceilalti nu sunt.

Daca se poate dovedi ca au santajat, foarte bine, sa fie judecati si condamnati. Dar nu-i ok sa fie condamnati inainte. Mai ales ca, din ce spun avocatii, deocamdata nu prea exista probe, implicit nici motive de a fi tinuti in puscarie.

Iar pentru cei care cunosc sistemul in care functioneaza cele doua publicatii, Gazeta si BZA, este la fel de aberanta ca si pentru mine acuzarea Memorandei Onac, ca si a oricui altcuiva din cei de sunt sub nivelul de top management.

Si inca o chestie – cei din presa clujeana care se bucura ca au scapat de un concurent si care isi imagineaza ca banii ce intrau in trustul Gazeta vor intra acum in publicatiile lor, se inseala amarnic.

TOATA PRESA CLUJEANA ia in acest moment o palma ingrozitoare. Tipic romanesc, oamenii vor generaliza si vor crede ca TOTI ziaristii sunt santajisti, doar pentru ca o mana de directori de presa sunt acuzati – dar nu dovediti, inca – de santaj. Incasarile din publicitate vor scadea pentru toti, in masura in care clientii se vor indrepta catre alte mijloace de comunicare, neafectate de scandaluri. Mai ales cand vor vedea hienismul care macina breasla presei scrise.