Mi-e silă de românu’ șmecher. Care la el la serviciu are impresia că poate face mânării liniștit, pentru că-i mai deștept decât toți șefii lui. Când e prins, n-are pic de rușine – are atitudinea superioară a omului convins că i se cuvine totul, ba chiar mai mult. E dat afară și peste tot zice că ăia care l-au dat afară sunt niște jigodii proaste. Și c-o să le pară rău. Prietene, ești un hoț prins, nu un șmecher. Ești o vită încălțată, care are impresia că dacă are ciubote e mult peste celelalte vite din jurul lui.
Mi-e silă de omul autosuficient. E cel mai bun în ceea ce face, niciodată nu greșește, n-are nevoie să învețe nimic nou, nu e nimeni mai bun ca el. Sigur, nu evoluează – dar asta din cauză că n-are pile, nu pentru că-i mediocru. Prietene, ești un nimic. Ai un pospai de cunoștințe și un orizont îngust, de aia crezi că ești bun. Nu ești.
Mi-e silă de omul care n-are curajul asumării. N-are curaj să ia o decizie, ca să nu existe situații în care să fie tras la răspundere. N-are curaj să recunoască vreodată că a greșit ceva, va susține până în pânzele albe că e vina altcuiva sau, în cel mai rău caz, că e vina contextului. Când apare un conflict între doi oameni mai puternici ca tine, ții cu amândoi, că nu se știe ce oferă viitorul. Prietene, ești un laș care n-are coloană vertebrală. N-o să scapi la nesfârșit, nu mereu o să fie cineva care să ia decizii în locul tău, nu mereu scuzele tale penibile or să fie acceptate.
Mi-e silă de cei care nu-și văd lungul nasului. Tu ești un jurnalist ratat, nu știi unde se pun diacriticele, dar ne-arunci cu tupeu că Woodward și Bernstein erau niște luzări. Tu te bucuri de-o șpagă de 50 de lei și de-o masă moca, dar vii și ne ții lecții de morală și de integritate. Tu n-ai reușit în viața ta să produci 1.000 de euro, da’ vii și ne spui că Èširiac și Patriciu sunt niște cretini, că nu așa se face, știi tu mai bine.
Mi-e silă de deținătorii adevărurilor absolute. Dacă eu spun că Gigel e cel mai bun, așa e. Dacă nu ești de-acord, ori ești prost, ori ești plătit de moguli, ori ești comunist/securist/pesedist. Este imposibil să greșesc sau tu să fii mai bine informat, eu sunt Superman, eu știu!
Mi-e silă de oamenii care nu știu să spună mulțumesc.
Mi-e silă de oamenii care nu apreciează valorile, fie ele pozitive sau negative.
Mi-e silă de oamenii blocați în principii create de ei. Oameni care au impresia că ești defect doar pentru că nu te încadrezi în principiile lor rigide. Oameni care te desconsideră doar pentru că ai o viziune mult mai largă decât limitele restrânse ale orizontului lor.
Mi-e silă de hateri. Oamenii care n-au o viață a lor își macină energiile cu o ură complexă pentru oricine are ce n-au ei. Oameni care intră pe bloguri și înjură în stânga și în dreapta, apoi, dacă le tai comentariile, fac scandal că ei au dreptul la liberă exprimare. Și la liberă înjurătură.
Mi-e silă de oamenii care sunt convinși că au ceva de spus și încearcă musai s-o spună. La tv, în ziare, pe bloguri în special – plin de oameni convinși că ceea ce spun ei e e plin de înțelepciune și lumea ar trebui să cadă la picioarele lor și să le soarbă cuvintele.
Mi-e silă de jigodii. Oameni pentru care faci atât bine cât poți face, după care ți-o trag sistematic, pentru că pur și simplu așa au ei chef și pentru că știu că pot. Apoi te tratează de parcă tu i-ai călcat în picioare, nu invers. Și merg înainte cu convingerea că așa trebuia făcut.
Mi-e silă de oamenii care nu spun în față ce au de spus. Nu mai vorbesc cu tine. ok, dar de ce ? așa, știi tu. nu, mă, nu știu, că n-am de unde să știu cum te-a lovit pe tine paranoia. Spune-mi, dacă ai ceva de spus. Nu te uita urât ca și cum ar trebui să mă prind, că nu ești buricu’ universului meu.
Mi-e silă de femeile proaste. Femei care apreciează oamenii din jur, capacitatea lor intelectuală și profesională după hainele cu care sunt îmbrăcați și după marca ceasului de la mână. N-au nimic în cap, în afară de branduri de țoale, mașini și bijuterii. Dar îi judecă pe toți ceilalți în funcție de asta.
Mi-e silă de oamenii care nu dau doi bani pe cei din jur. E democrație, e libertate, e dreptul meu să ascult manele la 12 noaptea și să sune în tot blocul. E dreptul meu.
Mi-e silă de prefăcuți. Oameni care îți râd în față și încearcă să ți se bage pe sub piele pentru că le e teamă de tine, apoi te sapă cât pot de tare, că poate dispari și scapă de teamă.
Mi-e silă de nulitățile care populează show-urile tv, pentru că încep să-mi dea senzația că ăla e nivelul nostru. Și știu că nu e.
Mi-e silă de politicienii acestei țări, care nici măcar nu se ma feresc și nu se mai chinuie să-și ascundă mizeriile, acum le fac pe față. Mi-e silă de noi, care stăm și înghițim ca proștii toate mizeriile pe care le fac politicienii ăștia.
Mi-e silă de mine, care la 31 de ani am atâta silă de tot și de toate și n-am făcut nimic cu adevărat important în viața asta. Când o să mor, pe crucea mea o să scrie “Aici zace Andrei. N-a făcut nimic notabil, da’ măcar era simpatic”.
Pingback: Twitted by raingirl
Pingback: FTW.ro
Pingback: Tweets that mention Cu silă, despre noi at Jurnal de noapte -- Topsy.com
Pingback: Twitted by arhi
Pingback: Twitted by sabinacornovac
Pingback: Twitted by stefy_
Sunt curios daca exista vreo persoana care sa nu se incadreze in vreuna din categorii. 🙂 Era mai usor sa scrii de cine nu iti e sila.
eu cunosc multi oameni care nu se inscriu in nici una din categorii. oricum, va exista si o parte a 2-a, cu – vorba ta – de cine nu mi-e sila.
Te-aÅŸ contrazice la punctul cu nulităÅ£ile care ne invadează din spatele televizorului. Åži nu partea cu nulităÅ£ile – că-i clar că-s nulităÅ£i – ci partea cu nivelul. Într-adevăr, nu ăla e nivelul… nostru. Dar acel “nostru” e extrem de mic ÅŸi anemic. Dar ÅŸtii bine că televiziunile se cam bazează pe ce vrea marea masă. Åži judecând după faptul că audienÅ£ele îi îndeamnă să menÅ£ină stilul… Cam ce zice asta despre nivelul “nostru”, ca popor?
PS: Hai, bre, că eÅŸti simpatic! 😛 :))
Clawd, asta ziceam. Nu e nivelul nostru. Adica al meu si al tau 🙂
Foarte buna articolul… si sa stii ca chiar esti simpatic. 😉
Multumesc, Bogdan 🙂
Eu nu stiu prietene de ce iti mai bati capul. Din moment ce societatea si tara asta este cum este, normal ca e plin la tot pasul de exemple precum cele din articolul tau. Pentru ca sistemul le permite. IGNORE.
nu-mi bat capul. pur si simplu, ziceam.. 🙂
Pingback: Twitted by RazvanParaschiv
Am făcut zilele trecute un calcul cu niște amici – îl puteți face și voi, nu e foarte complicat. Dacă se iau absolvenții de studii superioare din ultimii 20 de ani (de libertate), cu un factor de corecție generos (cam 50% am pus noi) care să descalifice pe ăi de-au trecut prin școală ca gâsca prin apă, ar cam ieși un 3-4% din populația țării. Mai punem și de dinainte de revoluție încă vreo 2%, că erau mai puțini absolvenți, mai scădem ceva ceva pentru cei plecați din țară, mai adunăm (generos) 1% autodidacți și tot ne dă sub 10% oameni bine instruiți, inteligenți, cu o cultură solidă. Sub 10% din populația țării. Doar ni se pare că suntem mai mulți, pentru că cercul nostru de prieteni e fatalmente croit cam pe același calapod ca noi.
Cu un calcul oarecum similar, cred eu că se poate demonstra că suma indivizilor nedigerabili descriși mai sus se cifrează și ea tot pe undeva sub 10%. Și ei par mulți, dar dintr-un alt motiv: sunt stridenți, deranjează, acaparează mult prea multă atenție, și în viața de zi cu zi și în mass-media – care din asta trăiește; când ați văzut ultima dată un om normal la știri? Vecinul care bagă mare cu manele e unul, ceilalți nu te deranjează. Să zicem că sunt trei familii pe palier, doar una din nouă familii conține unul sau mai mulți idioți. În trafic îi vezi doar pe ăi de “se bagă”; coloana e ceva amorf, gelatinos, mașinile care stau și își așteaptă rândul sunt trecute cu vederea. Și așa mai departe.
Andrei, suntem (aproape) în aceeași generație. Și eu mă uit din când în când în urmă să mă întreb “ce-am făcut”. Here’s the deal. Dacă nu ți-ai pus o destinație concretă pe hartă, ceva gen “vreau să X și Y până la data Z”, nu ai voie să te plângi că n-ai “realizat” nimic. Èši-ai trăit viața, ți-ai învățat lecțiile, ai căpătat experiență. Nu contează nici ce-ai greșit, nici ce-ai reușit accidental. Eu m-am căsătorit la 26 de ani, am divorțat la 31 și am luat-o de la capăt. Am schimbat casa, orașul, țara, mi-am schimbat cariera.
Cât ai 2x de ani, ceea ce ce faci contează doar ca experiență și dezvoltare personală. Unii își pun țeluri, alții doar plutesc încotro îi poartă viața. Neimportant. Ce e important e ce se întâmplă de-acum încolo. Hotărăște ce vrei să obții de la viață, și apoi mergi în direcția aia. Sau nu te hotărî – și aia e voie. Da’ atunci relaxează-te și bucură-te de viață, nu te mai uita după realizări lipsă.
Scuze, m-a cam luat tastatura pe dinainte… Sper că nu te-am plictisit prea tare 🙂
Pingback: Twitted by cireasa
Pingback: Twitted by gbonline
Your silă, is my silă, and my silă is your silă. Io încă încerc să-mi sau seama dacă sila asta de mine nu se repercutează în sila alltora faÅ£ă de – ezac.
ce pornit esti azi dom’le….oricum, esti chiar simpatic 🙂
95% din oamenii pe care i-am cunoscut sunt aÅŸa cum i-ai descris aici. Nu ÅŸtiu dacă acest procent este valabil pentru întreaga populaÅ£ie a României, dar aÅŸa cum spun ÅŸi înÅ£elepÅ£ii “nu căuta să schimbi ceea ce e rău, îndreaptă-te direct către bine”, adică îndreaptă-Å£i atenÅ£ia către cei 5% care au mai rămas! Pe ceea ce îÅ£i concentrezi atenÅ£ia, aceea vei deveni!
PS: Nu luaÅ£i în serios presa! Rolul ei este de a dezinforma ÅŸi de a demoraliza.
Foarte buna articolup… si sa srii ca chiar esti skmpatic. ;);
Oare nu tuturor ne e sila macar de unul din aceste tipuri?
Oare nu toti suntem la un moment dat unul din aceste tipuri? eu cu capul plecat, recunosc ca da. dar doar unul si nu zic care. 😀
Nu am cum sa fiu de acord cu ultimul punct … in afara de faptul ca esti simpatic. Aia da 😀 Nu e ca si cum ti-a pus cineva un deadline ca la 31 de ani tre sa fi escaladat Everestu de 3 ori si sa apari de 5 ori in Capital. Unele chestii ies, altele nu. Nu-ti pierde increderea in tine ca vor veni si vremuri mai bune 🙂
Pingback: Twitted by StefanSzakal
Unul din cele mai bune articole pe care le-am citit in ultima vreme. 🙂 O sa ma apuc sa-ti citesc blogul.. poate mai gasesc cate ceva.
@bogdan: nu mai cauta, asta a fost o scapare, restu’ is niste porcarii 🙂
@Tomata: taci tu, ca eu sunt cate un pic din toate 🙂
@Sergiu: pai or veni, poate, da’ nu schimba adevarul de pana acum 🙂
Pingback: Twitted by OanaPislaru
Pingback: Twitted by respiromedia
Cum, ma, nu ai facut nimic important?? Ai facut de 100 de ori mai multe ca altii, dar le ignori pentru ca nu-s cuantificabile. Ai muncit, ai iubit, ai crezut in chestii, ti-ai dorit lucruri, ai vazut locuri frumoase. Astea nu sunt importante?
Ce, ai intrat si tu in criza de “30 de ani”? 😀 Stai cuminte ca mai ai de tras. Ai timp sa faci si lucruri misto, ai timp sa faci si greseli. Sa vezi la 40 durere 😆 Esti inca in floarea varstei, tinere 😛
Pingback: Twitted by Bungust
andrei, relax…mai ai timp berechet “sa faci ceva”. si daca ai schimbat (in bine) gandurile unui singur cititor al simpaticului tau blog si tot ai facut ceva … 🙂
ff tare postul!
Miluch, din pacate timpul este destul de scurt…
Si eu sint cate un pic din toate…