Să facă să fie bine

Ză super Nicu, zis și Bendea, va avea un show măiastru pe 23 noiembrie, în capitala propriului său județ de baștină. Adică la Pub 13, în Alba Iulia. Va fi un fel de revenire la rădăcină, o regăsire a sinelui (sau sinei ?) liric (sau lirice ?) al (sau a?) artistului.

Fără de care nu s-ar fi putut: Maka și tânărul Jorjh, Emanuel, Ardeleanul FM, Independent Media, alba24.ro, Radu, Atlas FM și mă gândesc că poate și alții.

Dacă sunteți prin zonă, pe cuvânt că nu vreți să-l ratați. Că mai că m-aș întoarce din cele străinătățuri ca să-l văz pe om pe scenă din nou.

Să moară Ilarianții – partea I

notă – la ora la care apare postul ăsta, eu sunt în cu totul alte părți. Așa că sper să meargă filmul. Dacă nu, corectez când ajung iar la calculator.

Ați văzut acum 2 zile teaserul. Acesta este primul episod. Și sper sincer ca în curând să apară și celelalte două episoade. Se-aude, Vlad, da ?

Filmul a fost făcut de Ilariant și ITmedia. În prima parte, asta de mai jos, apar TVdece-ii, Groparu, Mishu. A, și eu. În celelalte părți, pe care sper sincer să le vedem cât mai repede (se-aude, Vlad ? ) or să mai apară și alți oameni pe care-i știți de pe interneți.

So, enjoy 🙂

PS: momentul în care eu cânt este, evident, trucat. În realitate, cânt mult mai frumos :))

O temă nouă

Cred, sincer, că până azi aveam cea mai veche temă de blog din România. Tema veche fusese făcută de Alex undeva prin 2006 (și îi mulțumesc din nou, azi, când o scot la pensie – m-a ajutat mult atunci, deși pe vremea aia habar n-avea cine sunt)

Tema asta nouă a fost făcută de ză Super Ruben, pe care l-am bătut la cap în acest sens, după cum unii dintre voi știți, foarte multă vreme. S-a muncit mult la ea, dat fiind că eu, pe de-o parte, habar n-aveam ce vreau și pe de alta sunt și foarte fițos.

Eu sunt mulțumit de ea, mai ales că e așa, ca și cum ți-ai lua o mașină nou-nouță, după ce-ai mers cu cea veche peste 200 de mii de kilometri – e strălucitoare și miroase a nou.

Încă lucrăm la ea, dar sunt numai detalii (gen schimbare faviconului și alte câteva). Dar în linii mari, cam asta e.

Păreri, sugestii, critici ? Bug-uri ? Mulțumesc anticipat 🙂

Random

  • postul ăsta are multe linkuri către facebook
  • azi am împlinit o lună de Timișoara. Încet, poate prea încet, încep să mă obișnuiesc. Mă încântă că pot merge oricând la Restaurant KaraÄ‘orÄ‘e, să mănânc sârbește și să stau la povești cu sârbii. Mă încântă faptul că în mașină îmi merge într-una un radio sârbesc. Mă încântă când vin prietenii la mine să le gătesc și sunt încântați de ce le pun în farfurii. Mă încântă serile faine din Garaj Pink Freud și faptul că pot asculta PoPa SapKA live (chiar mâine, ca fapt divers). Mă încântă faptul că merg la meciuri la BC Timișoara, mă încântă oamenii din sală care pun o mulțime de suflet în ceea ce fac (mă refer la mascot, la mica galerie și la majorete). Dar mă enervează la culme traficul, faptul că încă nu știu străzile și magazinele, mă enervează că 90% dintre șoferi nu mulțumesc cu avariile când îi lași să se bage, așa cum eram obinșnuit, mă enervează că nu pot ieși la bere în Funky în orice seară am eu chef cu prietenii din Cluj. Și mă enervează că aici n-am dealuri. 🙂
  • Mishu și trupa lui, Maya, au nevoie de votul nostru, aici. Și îl merită:

  • săptămâna asta o să încep să lucrez la prima mea carte de rețete. O să fie în format electronic, o să fie… așa, caracteristică mie și o să fie gratuită. 🙂
  • Și dacă tot am zis de PoPa SapKA, să vă dau și-o piesă

    • și altele

De prin Timișoara 1

Știu, nici mie nu-mi vine a crede, da’ se întâmplă că mă plimb mult pe jos (pe jos, Chinezu, da ?) prin orașul ăsta. E mai mult meritul Nebuloasei decât al meu, dar… în fine.

1. Cele mai bune sanvișuri din țara asta

2. Și aici e un Funky. Da’ nu se compară cu Funky al nostru 🙂

3. În Timișoara, Mark Zuckerberg are un mic magazinaș. Era închis când am trecut eu…

4. Super afacere.

5. La asta CHIAR n-am nici un comentariu.

Bonus 1

Bonus 2 – o hartă în piatră

Vând un laptop Toshiba

Gata, s-a vândut 🙂

E un Toshiba Satellite P200.

Are procesor Intel Core 2 Duo de 2 Ghz, 2 Gb RAM, 300 Gb HDD. Ecran de 17″. Și boxe Harman Kardon. 🙂

Dat fiind că are 3 ani, are niște mici neajunsuri.

  • n-a fost curățat niciodată (pe interior, zic)
  • din această cauză, coolerul nu mai face față, așa că folosește un cooler extern (dar poate fi desfăcut și curățat)
  • are un grilaj lateral spart (adică lipșete un dinte din ăla de plastic)
  • bateria nu mai ține ca pe vremuri. acum ține cam 50-60 de minute (în condiții de lucrat intens pe el)

Prețul e 600 de lei. Aș prefera să-l ia cineva din Timișoara, că e mai ușor cu testarea și cu livrarea, dar la o adică îl pot și trimite prin curier.

Random

  • Pe Ebucătăria puteți câștiga o carte foarte faină, participând la un concurs foarte simplu. Detalii.
  • Pe Bursa de Oferte puteți să câștigați un laptop, trebuie doar să vă faceți cont (e foarte simplu, foarte gratuit și dureaza cam 43 de secunde). Detalii (pe facebook)
  • Puteți cumpăra primele e-CookBooks românești, scrise de Radu Popovici. Sunt foarte faine și foarte ieftine, eu le-am luat și zilele astea o să și gătesc din ele. Le puteți lua de-aici.
  • pt. timișoreni: Diseară e show Teo și Costel. Detalii. (eu rămân fan Bendea 🙂 )
  • Mesagerul de Cluj a împlinit un an. La mulți înainte.

și altele

Prima săptămână

Eu, de-a lungul vieții, m-am tot mutat de colo-colo. Mai întâi la București, apoi la Cluj, acum la Timișoara – și-om vedea ce-o mai urma. În toate mutările astea au existat niște tipare. Prima săptămână e întotdeauna la fel, oriunde.

Prima săptămână e cea în care sunt nerăbdător și entuziast. Atât de multe lucruri noi de văzut, atâția oameni noi de cunoscut, atâtea lucruri noi de vizitat… Lucruri care mă țin alert și nu mă lasă să dorm 🙂

Prima săptămână e cea în care nu realizez că m-am mutat de tot. Aștept, undeva în fundul creierului meu, să plec înapoi, acasă. Când îi aud pe cei din jurul meu cu chestii de genul “peste 2 săptămâni facem cutare lucru”, primul meu gând e “ce păcat că eu n-o să mai fiu”. Apoi, încet, îmi dau seama că de fapt nu mai plec nicăieri. În mod paradoxal, ideea asta îmi oferă în același timp relaxare și panică. Relaxare pentru că nu mai am un deadline în față, panică pentru că … stai, nu mai plec acasă ??

E grea prima săptămână. Și plină de trăiri contradictorii. La capătul ei, mă pocnesc depresiile și dorurile legate de locul din care am plecat și de oamenii pe care i-am lăsat acolo și dorința aprigă de a merge înapoi. Și întrebările retorice de genul “vaaaaaaai, de ce am plecat ? cum am putut face asta ?”

Apoi trec și astea și viața intră, de obicei, pe un făgaș … obișnuit, să zicem.

Dar prima săptămână e cea mai grea. Poate și pentru că sunt rac și mă atașez ușor de lucruri, de locuri și de oameni. Și scap greu de atașamentul ăsta.

Și cel mai enervant lucru, într-un oraș nou, e că nu știu străzile, scurtăturile, locurile “secrete”, locurile de parcare, magazinele, cârciumile faine, locurile unde au cea mai bună pizza (bine, în Timișoara pe astea le-am învățat primele 🙂 ). Când le învăț, atunci încep să mă simt acasă.