am vazut si eu videoclipul acum vreo doua luni, dar totusi nu cred ca prapastia e atat de mare intre NOI si EI… pana la urma vina e tot a noastra, a celor MARI, ca nu ne facem timp sa le povestim copilaria noastra… daca insa as fi nevoit sa aleg intre ATUNCI si ACUM, as alege ATUNCI fara nici o ezitare… eu de vreo 10 ani imi doresc sa cresc mic!:)
si daca tu iti faci timp sa povestesti unor copii ce frumos era cand jucam baschet in curte la Murgoci, sau ieseam la Romarta, sau ce ne-am bucurat cand s-a deschis geamuri-late pe Calarasi, crezi ca obtii ceva in afara de zambetele lor ironice ? 🙂
Cu acelasi zimbet ironic ii priveam si eu pe unchiul meu si pe mama cind imi povesteau de mingi de cirpa, jucarii improvizate din acelasi material + par din matase de porumb, alergatul dupa giste si altele pe care din pacate nu mi le mai amintesc acum. (ceea ce dovedeste inca o data cit de multa atentie le-am acordat).
Suntem in majoritate copiii generatiei si a lumii/ epocii in care ne nastem; cei care sunt altfel sunt considerati neadaptati.
Lucrul adevarat si trist din cintecul respectic este ca nu numai copiii dar nici adolescentii nu au habar cum era inainte de 1989, habar nu au ce era comunismul si asta e chiar periculos; au devenit ca strainii care nu POT intelege ca nu aveam caldura, lumina sau apa calda sau ca stateam la cozi ore intregi sau orice alta descriere a anilor 80 (mai ales).
Cine se mai uita la “Memorialul durerii?”
am vazut si eu videoclipul acum vreo doua luni, dar totusi nu cred ca prapastia e atat de mare intre NOI si EI… pana la urma vina e tot a noastra, a celor MARI, ca nu ne facem timp sa le povestim copilaria noastra… daca insa as fi nevoit sa aleg intre ATUNCI si ACUM, as alege ATUNCI fara nici o ezitare… eu de vreo 10 ani imi doresc sa cresc mic!:)
si daca tu iti faci timp sa povestesti unor copii ce frumos era cand jucam baschet in curte la Murgoci, sau ieseam la Romarta, sau ce ne-am bucurat cand s-a deschis geamuri-late pe Calarasi, crezi ca obtii ceva in afara de zambetele lor ironice ? 🙂
via eu…totul a pornit de la mine…:D:D
Cu acelasi zimbet ironic ii priveam si eu pe unchiul meu si pe mama cind imi povesteau de mingi de cirpa, jucarii improvizate din acelasi material + par din matase de porumb, alergatul dupa giste si altele pe care din pacate nu mi le mai amintesc acum. (ceea ce dovedeste inca o data cit de multa atentie le-am acordat).
Suntem in majoritate copiii generatiei si a lumii/ epocii in care ne nastem; cei care sunt altfel sunt considerati neadaptati.
Lucrul adevarat si trist din cintecul respectic este ca nu numai copiii dar nici adolescentii nu au habar cum era inainte de 1989, habar nu au ce era comunismul si asta e chiar periculos; au devenit ca strainii care nu POT intelege ca nu aveam caldura, lumina sau apa calda sau ca stateam la cozi ore intregi sau orice alta descriere a anilor 80 (mai ales).
Cine se mai uita la “Memorialul durerii?”