Acum fix 2 ani, la această oră – FIX la această oră – dădeam peste cap cu Groparu și Adrian Hădean primele pahare de dunja și caisia. Începea o noapte care, în timp, s-a dovedit a rămâne una dintre cele cele mai frumoase nopți din viața mea. Fără să exagerez, cred că chiar a doua cea mai frumoasă, după noaptea nunții mele. Da’ oricum, ăsta e un detaliu absolut neinteresant și poate că nici nu-mi aduc aminte chiar toate nopțile frumoase.

Eram 30, poate 40 de oameni la un loc. Cântam, beam, mâncam și ne veseleam. Nu-i cunoșteam pe toți atunci, nici azi nu-i știu pe toți, dar vă pot garanta că nici măcar unul dintre ei nu va uita vreodată noaptea de 24 spre 25 februarie 2009. Pentru că noaptea aia a avut ceva magic. Și a fost irepetabilă. Ad literam, irepetabilă.

Și oricât de trist sunt azi, îmi vine să râd de bucurie că am trăit acea noapte, pentru că am fost atunci acolo, în micuța cârciumă – și mă pot lăuda chiar că am plecat ultimul. N-aș fi vrut să pierd nici o fracțiune de secundă din noaptea aceea.

Acum, nu ne mai veselim. Ne vedem de viață. Unii mai plângem din când în când, alții nu. Dar el e tot timpul printre noi.

Moj brat Mile je sada medu nama!
BAJAGA&INSTRUKTORI – Plavi Safir