Un gând de seară

Am citit undeva, habar n-am unde, că atunci când îți moare cineva, primul lucru pe care-l uiți e vocea omului respectiv.

Ce prostie.

Eu am și-acum foarte clară în cap vocea lui Mile. Îl aud spunându-mi lucruri. Și nu pentru că sunt razna.

DSC_0221

Andrei Crivăț

5 Comments

  1. mihaela   •  

    Nu uiti , nu uiti nimic nici dupa 35 de ani. Nici voce, nici stangere de mana, nici gesturi……

  2. Ciprian Lospa   •  

    Nu uiti vocea decat dupa cativa ani sau poate ca nu. Mai rau e sa auzi pasi in ciorba.

  3. adina   •  

    Nu uiti nimic…

  4. Tomata   •  

    Nu uiti. Eu le aud vocile parintilor mei oricand ma gandesc la ei. Le disting rasul, blandetea, nervii, chiar si expresia fetei cand imi vorbesc…

    In schimb… am uitat vocea si rasul unor persoane neapropiate, a unor cunostinte, nu foarte importante pentru mine. cred ca si de asta depinde, cat de aproape ti-a fost cel care a murit.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Aboneaza-te la comentarii. Poti sa te abonezi si fara sa lasi un comentariu