În sfârșit, un om care vede adevărul așa cum este el: ARHI
Pentru că singurul, unicul, adevăratul James Bond, întruchiparea perfectă a personajului imaginat de Ian Lancaster Fleming este Pierce Brosnan. Voi, cei care nu cunoașteți personajul Bond așa cum îl cunosc eu, nu îndrăzniți să mă contraziceți! Connery – foarte bun, dar nu ca Bond. Moore – n-are ce căuta în rolul ăsta. Dalton – nu merită să discutăm despre el. Craig – ORICE altceva în afară de Bond. E el Bond cum sunt eu Brad Pitt.
Singurul care merită titulatura de 007 e Brosnan, și nu admit păreri contrarii!. Iar următorul James Bond perfect ar fi Clive Owen.
Sean Connery e cel mai tare dintre toti 🙂
prostii! I-am zis lui Fleming să fie mai discret şi să nu fie atît de evidente asemănările cu mine; de aia James Bond e întruchipat de oricine altcineva, numai de mine nu.
Pentru mine Brosnan si Connery sunt pe acelasi loc. Daniel Craig nu mi se pare prea stralucit, poate pentru ca mie nu-mi plac barbatii blonzi. In schimb Clive Owen hmm… ar putea fi un Bond bun. Dar nu mai bun decat Brosnan si Connery din tinerete 😀
oricine, dar nu clive owen!
Buna, Andrei,
Sunt sigura ca nu cunosti un amanunt pe care ti-l impartasesc cu drag: in timp ce Craig isi rupe oasele facandu-si singur cascadoriile, Brosnan capata o cicatrice deasupra buzei superioare (trademark de-atunci) lovit de… un cascador, in timpul filmarilor de la “Tomorrow Never Dies”… No comment, nu? 🙂
@Reverii: foarte interesant. Si ce-i cu asta ? Cu ce schimba jocul actoricesc si vocea si atitudinea si fatza fiecaruia dintre cei doi ? 🙂
veeeezi? exact asta-i pacatul tau: te uiti la fatza. pai, care-i meritul lui Bond-Brosnan ca l-a inzestrat natura cu asa looks? 🙂
Nu, nici vorba. nu zic fatza in sensul de look, ci ca in expresia “n-am fatza de las vegas”, sa zicem. Ma uit la toate: atitudine, cum spuneam, joc actoricesc, voce, prestanta, privire… tot. 🙂
Inca nu m-a angajat Craig ca publicist, dar tipul a jucat toata adolescenta teatru la Londra, e suficient de titrat ca sa aiba (ca tot spui de atitudine) autoironie (iti amintesti de Martini: Shaken or stirred? – Do I look like I give a damn?), ceea ce la Brosnan, care se ia al naibii de in serios, nu am vazut. Cat de joc, Craig umple ecranul. Asta in sensul de energie, evident. In Quantum of Solace cred ca nu mai vezi pe nimeni in afara de el, ceea ce mai salveaza ceva din scenariu…
Brosnan pare, intr-adevar, actorul pentru care Fleming a creat personajul, dar Craig arata ca Fleming e imperfect. 🙂