Schimb de vicii

Urăsc cu multă pasiune lepșele de pe bloguri. Da’ Ovi mi-a explicat cumva foarte clar că pe asta, cu viciile, este imposibil s-o ocolesc. Mi s-au promis pedepse crunte dacă mă fac că n-o văd, cum fac de obicei.

Așa că bine, zic. S-o facem și pe asta și să sperăm, din nou, că-i ultima.

Deci vicii. Mie îmi plac viciile. Nu mă iau după Bitză, dar CHIAR cred că viciile ne fac umani. Că în vicii se regăsește o bună parte din bucuria vieții.

Bine, să procedăm, deci.

Bere – am fost un băutor serios de bere. De ceva vreme nu mai sunt, dar asta nu schimbă cu nimic povestea. Am gustat din multe. De la Glubedex Brăila până la Bristol sau toate tipurile de Delirium. Multă vreme am băut Ursus. Apoi Becks. Acum, când îmi dau câte o bere, în 99% din cazuri e Timișoreana. Dacă prind nefiltrată, cu atât mai bine – căci da, locuiesc în orașul în care există Timișoreana nefiltrată 🙂

Èšigări – chiar nu mai țin minte câți ani am fumat Viceroy, dar oricum, mulți. Acum am 8 ani de când fumez Marlboro. Până în 2007 am fumat Marlboro roșu, de-atunci încoace Marlboro Filter Plus. Nu cred să le mai schimb până o să mă las (în foarte scurt timp)

Cafea – acasă, Jacobs, fără doar și poate. În oraș, prefer Julius Meinl și Segafredo. Lavazza e undeva departe de astea două, dar dacă n-am de ales…

Tării – aici e un pic mai complicat. Din start, sunt un fan dedicat al pălincii bune de casă. Fie ea de la Răzvan, de la Nicu, de la Dragoș sau de la Marius, un ștampăl înainte de o masă grea e perfect. Și unul după vreo mâncare mai grea ajută mult la digestie, chit că e considerată unanim aperitiv. Dar prin restaurante și baruri n-au pălinci din astea, iar eu oricum nu prea beau tării. Foarte, dar foarte rar, când vreau să mă dau mare sau să-mi consolidez self esteem-ul îmi dau câte un Lagavulin. La fel de rar, după câte o masă mai copioasă prin oraș, îmi dau câte un Hennesy. Când mănânc sârbește, la KaraÄ‘orÄ‘e de exemplu, musai se cere un Pelincovac, altfel nu prea mă pot ridica de la masă, că sârbii ăștia n-au auzit de colesterol și grăsimi saturate. Dar astea se întâmplă rar. Nu mă dau în vânt după tării, cum ziceam. Dacă e să beau ceva, beau un vin sau o bere.

Dacă tot e leapșă, e musai s-o dau mai departe. Așa că o dau la Cristina, la Tomi, la Richie și la Dani. Să ne zică ei cum e cu viciile lor.

Dar aș aprecia mult răspunsurile voastre în comentarii. Adică, dacă tot punem cărțile pe masă, măcar să le punem toți 🙂