Ne plângem tot timpul că viața e grea.

La naiba, că muncesc 8-10 ore pe zi și nu pot să-mi iau iPhone 5! Ce viață e asta ?

La naiba, că muncesc în fiecare zi și nu pot pleca în fiecare week-end la mare sau la munte. Ce viață e asta ?

E grea viața. Că nu pot să-mi iau TV de 120 de cm. Că nu am bani să-mi iau pantofi în fiecare săptămână. Că nu pot să fac concedii de-o lună. E grea viața de fiecare dată când nu primim ce vrem.

Ne plângem tot timpul că viața e grea din cele mai stupide motive, le știți și voi, am dat doar niște exemple, dar sunt mai multe “pe piață” decât cele de mai sus.

Vasile Adamescu nu cred că s-a plâns vreodată. În primul rând, nu cred că înțelege conceptul de “viață grea”. La doi ani, în urma unei boli, a rămas orb și surd. N-a apucat să învețe să vorbească, așa că a trăit într-o beznă totală. La 11 ani, o echipă de psihologi-eroi au început să lucreze cu el. Astăzi, Vasile Adamescu are 68 de ani. Știe să vorbească, să scrie, să citească. A terminat Facultatea de Psihopedagogie, cunoaște 5 limbi, este profesor și le predă copiiilor cu dublă deficiență senzorială. În timpul liber, sculptează. A scris o carte care s-a lansat zilele trecute.

sursa foto: Citynews

Vasile Adamescu e un caz unic, la nivel național. Și nu cred că s-a plâns vreodată că e grea viața. Iar eu, după ce i-am citit povestea, mi-am dat seama că ar fi cinstit din partea mea să nu mă mai plâng niciodată de nimic.