Trolling la un alt nivel

Acum vreo 2 săptămâni, doi domni se întâlnesc la un restaurant nesimțit de scump din București. Unul cu prietena, celălalt cu soția.

Unul dintre ei, om de afaceri. Foarte, foarte greu – în prima jumătate din top 300. Al doilea, polițist de carieră, cu grad și funcție foarte mari. Întâmplător, prieteni din fragedă pruncie.

Ei bine, unul dintre ei avea filaj. Probabil polițistul, da’ parcă poți să știi. Cei doi.. agenți de filaj, să le zicem, se așează exact la masa de lângă ei, deși restaurantul era mai degrabă gol.

Cei doi domni, cu multă experiență de viață (unul) și profesională (celălalt), evident că s-au prins în prima secundă cine erau vecinii de masă. Și au următoarea discuție, pe care v-o reproduc relativ adliteram, cu volum suficient de mare încât să audă tot restaurantul, nu doar cei doi agenți.

O. A (adică omul de afaceri): Mă, P., tu ești din sistem, spune-mi, te rog: când niște agenți fac filaj, e normal să mănânce și să bea în restaurante scumpe, din bani publici ? Sau plătesc ei ?

P: (adică polițistul): Nu plătesc ei, consumurile pe filaje se decontează. Iei bonul și-l duci la decont. De aia, eu când eram tânăr și făceam filaj, comandam cu bun simț: o apă, o cafea… Nu mi-am permis niciodată să cheltui milioane de lei pe-o masă din niște bani care nu erau ai mei, e cruntă nesimțire să faci asta.

O. A.: Păi uite la băieții ăștia din spate, și-au comandat și aia, și aia, îs măcar 300-400 de lei acolo, pui pariu că nu plătesc ei ? Pui pariu că iau bonul la final, să-l deconteze ? Păi e normal, mă, pe prafu’ ăsta să faci asemenea risipă ? dacă se trimit deodată 4-5 echipe la filaje diferite, ăia cheltuie pe zi 15-20 de milioane din bani publici ?

N-o mai lungesc, domnii ăștia au mai ținut-o așa vreo 2-3 minute, până agenții au chemat ospătarul, au renunțat la comanda de mâncare, au plătit ce băuseră (apă, cafele, ce-o fi fost acolo) și au plecat afară, unde probabil au așteptat în mașină să le iasă subiectul. Evident, au luat bonul pe care au cerut ștampilă.

#Truestory, mates!

Partizan Crivăț. Povestea unei povești

Pe scurt

A fost un experiment, pus la cale cu Arhi: poți “vinde” orice informație, oricât de aberantă, dacă o îmbraci într-o poveste frumoasă, de suflet.

Partizan Crivăț există. E în Divizia D. E într-o localitate care se cheamă Crivăț din jud. Călărași. Familia mea (din câte știu eu, cel puțin) n-are nici o legătură cu localitatea aia. N-am fost niciodată acolo. N-am investit în fotbal. Când am să fiu în top 10 cei mai bogați oameni din România, n-am să investesc în fotbal. Eventual în baschet.

Pe lung

Am descoperit din întâmplare că există echipa asta, într-unul din sistemele de monitorizare pe care-l folosesc (nu-i dau numele – Zelist Monitor, îl recomand călduros – că nu vreau să le fac reclamă) pe cuvântul Crivăț. Am căutat pe net.

Oamenii sunt dintr-o comună din jud. Călărași. Au un blog. Care, cred, e ținut de un localnic. Și dacă e așa, atunci, în umila mea părere, blogul ăla e foarte fain. Da, știu că e galben țipător – dar uitați-vă cum scrie, cu câtă pasiune, ca și cum echipa lui ar juca în Champions League în fiecare an. Poate mi se pare mie, nu am cu ce face comparație, că nu citesc așa mult despre sport. Dar mie îmi place.

Apoi, într-o poveste cu Arhi, am dezvoltat ideea asta – hai să profit de coincidența de nume și să vedem, cât de greu e să îmbraci în haine de credibilitate o informație absolut aberantă ?

Concluzia e – foarte ușor. Adică în timp ce scriam articolul anterior, mi-am dat seama că ar putea fi chiar adevărat, doar că nu e. Dar putea fi.

Și serios, e absolut irelevant câți s-au “prins” că nu era pe bune și câți nu. Nu asta contează. Contează că o chestie absolut SF poate fi transformată într-o știre credibilă. Mă credeți sau nu, sunt convins că dacă insistam un pic, cel puțin un ziar local ar fi dat titlul “Un blogger a cumpărat un club de fotbal”. Un ziar anume, zic 🙂

N-am insistat, pentru că a apărut Harry, care a dat “cheia enigmei“. Mult prea devreme, aș mai fi ținut-o așa măcar o zi.

Nu-i nimic, concluzia rămâne. ORICE poate fi făcut să fie credibil

Și sunt doar un amărât de blogger. Vă dați seama cam ce poți vinde cu un ziar/radio/tv în spate ? Dap!

Fotbalul, noua mea pasiune

Până acum câteva luni, n-aveam nici o treabă cu fotbalul. Nici măcar nu citeam presă sportivă. Nu mă uitam la meciuri, nu știam jucători, nu nimic.

Acum vreo 4 luni am văzut absolut accidental, pe ceva post tv, un meci de divizia C, sau cum s-o numi – contează mai puțin. Habar n-am cine juca, dar… ceva din jocul băieților ălora m-a atins foarte tare. Mi s-a părut fotbal pur, fără fițe de vedete, fără bani, fără mașini și cluburi de noapte. Oamenii jucau fotbal din pasiune. Erau dedicați, munceau și erau bucuroși că joacă fotbal. Da, nu era nimic de valoare, dar am văzut multă pasiune. M-a impresionat.

Am trecut recent printr-o perioadă de introspecție totală. Am găsit în mine chestii de multă vreme uitate. M-am gândit la originile mele, la locurile de unde mă trag, la oamenii de-acolo. Mi-am dat seama că pot face lucruri, cu adevărat. Nu doar din vorbe, ci lucruri adevărate. Așa că am mers o vreme pe firul genealogic.

Am ajuns în localitatea Crivăț, din județul Călărași – punctul de început în istoria familiei mele. Nu mai am rude pe-acolo, dar mă simt legat de locurile alea. Și, de când i-am vizitat, și de oamenii de-acolo. Niște oameni minunați.

Și după discuții și calcule și perioade de cugetare matură, am decis să investesc în echipa locală de fotbal. Partizan Crivăț se numește, joacă în Liga D (avem o echipă de seniori și una de juniori).

Mi-am băgat acolo toate economiile mele. Cu puțin management corect, cu puțini bani în plus, cu multă dăruire, sper să facem lucruri mari și în următorii 5 ani să ajungem departe. Sezonul, pentru noi, începe în 28 (un meci cu Viitorul Soldanu, tot din Călărași).

Dacă lucrurile merg bine, intenționez să mut echipa. Poate la Cluj, poate în Sălaj… nu știu. Dar voi păstra numele, pentru că amintește de Partizan Beograd și sufletul meu sârbesc se bucură.

Nu sunt Arpad Paszkany, nu cred că în următorii ani o să jucăm în Liga Campionilor. Dar sper să auziți de noi lucruri bune în următorii ani. Dacă ne facem treaba corect.

Ah… și vreau să-i mulțumesc unui om care m-a ajutat să iau această decizie și care mi-a dat o mulțime de sfaturi. Dacă totul merge bine, intenționez ca sezonul următor să v-anunț cu mândrie că Cetin Ametcea este președintele clubului de fotbal Partizan Crivăț.

Sunt emoționat acum, dar sunt convins de traseul frumos pe care-l va urma echipa noastră.