În viața asta de internaut există niște momente când îți vine s-o iei razna. Rău de tot.

Când urmărești o chestie pe twitter, un hashtag interesant – și-ți moare bateria la telefon. Și n-ai unde să-l încarci.

Când tocmai ai scris un articol de care ești mândru și îți pică netul fix când dădeai publish.

Când vezi o chestie super faină, îi faci poză cu telefonul dar n-ai semnal să o dai pe twitter. Mai sunt o grămadă, le știți și voi.

Chestii grele, care-ți macină nervii și care te fac să inventezi sudalme grele.

Da’ cel mai neplăcut e când rămâi fără unealtă. Fie desktop, fie laptop, într-o zi te trezești că iese fum din el și s-a dus naibii. Dacă n-ai alt aparat cu care să prestezi, te-apucă dracii, intri în depresie și spui peste tot că gata, s-a terminat TOTUL.

Când am scris postul ăsta, tocmai trăiam un astfel de moment. Cu fum, cu nervi, cu tot. Cum să crape un laptop pe care-l folosesc, de un an jumate, DOAR 14-16 ore pe zi ? Am fost șocat!

După vreo două zile, am fost șocat un pic mai tare. Când cei de la HP m-au sunat și m-au întrebat ce necaz tehnic am pățit ? Nu m-ar putea ajuta ? La început am crezut că face cineva mișto de mine.

Dar nu, nu era o glumă. M-au ajutat, așa că acum vă scriu de pe bijuteria asta.

Mulțumesc, HP.

PS: nu-i o campanie sau ceva. E un articol de mulțumire în fața unui gest la care nu m-am așteptat, care m-a surprins și care mi-a făcut ziua mai luminoasă. Sau, mă rog, zilele.