#așaîncepe

Mai țineți minte articolul ăsta ? Sau, mai recent, ăsta ?

Azi avem continuarea:

– mi-am aprins o țigară invers. M-am enervat (evident), am aruncat-o, am scos alta din pachet și am aprins-o. Desigur, tot invers.

– i-am zis unui taximetrist “o zi bună și la revedere s-aveți”.

– l-am întrebat pe un prieten o chestie pe mess. Mi-a răspuns, i-am mulțumit. După 15 minute l-am sunat și l-am întrebat… da, aceeași chestie.

– am uitat pentru vreo 3 minute pe ce stradă din orașul Cluj-Napoca locuiesc.

True story, mates.

PS: azi a murit un unicorn. să știți.

Cum îți dai seama că a ai socializat prea mult online ?

Vine o vreme, mă copii, când corpul și creierul se satură de stat la calculator, de facebook, de twitter, de bloguri, de readere și de yahoo messenger. Și atunci ele, săracele, chinuitele, încep să-ți dea niște semne. E bine să nu le ignori, căci sunt primele semne limpezi, neinterpretabile, că începi să-ți pierzi mințile. Și dacă nu le bagi în seamă, le pierzi de tot și praful și pulberea se alege de tine – devii troll, hater sau chiar vreun Aloisiu Brandabulă.

Astfel de semne sunt:

  • când visezi că te cerți cu o femeie. Apoi visezi că te-ai trezit și i-ai spus că ai visat-o și că v-ați certat și vă certați iar. TOTUL în același vis.
  • când, în mașină fiind, te cerți cu diverși oameni, cu voce tare. Te cerți rău. Cu niște oameni care nu sunt de față (printre care și femeia pe care ai visat-o). Pentru niște lucruri care nu s-au întâmplat, dar te-ai gândit tu că s-ar putea întâmpla.
  • când nu vezi bine scrisul dintr-o carte (normal, dacă stai 16 ore pe zi la calculator!) și încerci să faci zoom pe pagină, cu degetele, ca la telefon.
  • când pe drumul Timișoara – Arad compui în capul tău un articol pentru blog. Când te întorci, îți dai seama că ai uitat ideea și te-apuci să compui altul, tot în capul tău. Ajuns acasă, le-ai uitat pe amândouă și te-apuci să scrii prostiile astea.
  • când cauți în agenda telefonului “Ovi Sîrb“, după care faci dublu click cu degetul pe nume și aștepți să se deschidă fereastra în care să-i scrii ce-ai de scris. Și te enervezi măcar 2 secunde că ce telefon prost ai, ui’ cât durează să deschidă o amărâtă de fereastră de messenger. Apoi te prinzi că ești pe telefon și apeși call.
  • când în curte la Mercedes Arad vezi un BMW super tunat, ți se pare ironic și vreo 2 secunde ai vrea să dai like da’ nu te prinzi cum.
  • când în curte la Mercedes Arad vezi un BMW super tunat, ți se pare ironic și te gândești cum formulezi imaginea în 140 de caractere. (în vreo 125, de fapt, ca să poți primi și RT)
  • când auzi de Frăția NeaNelului (ceva reclamă la Cațavencu pe Guerrilla) și tu instant te gândești la Frăția ReTeului.

Dar cel mai grav, mă copii, e când toate astea se întâmplă într-o singură zi. Cum mi s-au întâmplat mie. Azi. Toate.