High Impact Friends. Amsterdamin’ 2

Iaca, vine și vremea să vă spun cum a fost la High Impact Friends.

Din ecuația asta scoatem călătoria și orașul, ele vor avea articolul lor propriu. Și vorbim doar despre workshop.

Amu… se întâmplă că eu, de-a lungul anilor, am mai fost (pe ici, pe colo) la câte un seminar de online, la câte o conferință, la câte un workshop. Dar, cu tot realismul, la un eveniment atât de fain și de util ca cel făcut de Marta și Revista Biz încă n-am fost. Și când zic fain, nu mă refer la cât de bine arăta sala de conferințe de la West Cord Fashion Hotel, ci la cum au fost cele două zile de discuții.

Pentru că a fost prima oară când eu am stat la discuții, în același timp, cu clienții, cu agențiile și cu bloggerii. Cred, sincer, că toți cei care au fost de față au plecat de-acolo un pic mai învățați decât au venit.

Concluzia mea ? Clienții ar trebui să-și antreneze cel puțin 1-2 oameni pe zona de online (sau să-i recruteze), astfel încât să poată discuta în cunoștință de cauză cu agențiile. Ideea de a sări agențiile e greșită, câtă vreme există entități care știu exact ce se poate și ce nu se poate face cu bloggerii. Combinația perfectă – în foarte umila mea opinie – pentru reușita unei campanii e discuția client – agenție – blogger, la aceeași masă.

Un pic m-am întristat când am descoperit că reprezentanții clienților (au fost la masă Ursus, KLM, Danone, Recolamp, Grafică și Tipar și The Group) au doar vagi idei depre bloggeri și blogging. “Am descoperit că bloggerii sunt și ei oameni” e o replică de referință. Dar m-am bucurat că bloggerii prezenți – Chinezu, Sebastian Bârrgău, Vlad Petreanu, Cristian Manafu, Victor Kapra, Cristian Șutu, Radu Băzăvan, Dragoș Stanca, Alexandru Negrea și, mă scuzați, eu – le-au schimbat cumva viziunea. În bine, zic.

Una peste alta, High Impact Friends n-a fost doar una dintre cele mai faine întâlniri la care am participat, a fost și una dintre cele mai eficiente și utile – și sunt cumva convins că toți cei care au participat sunt de-acord cu mine.

Și înțeleg că Revista Biz mai pune la cale și alte minuni de genul ăsta 🙂

(am furat poza de la Victor)

Adevărata poveste a lui Bibi. Bibi Holland

Da, am ajuns înapoi. Viu. Am supraviețuit celor 2 drumuri cu avionul – ba al doilea chiar mi-a plăcut, ca să fiu sincer. Nu, n-o să mai zbor niciodată cu avionul.

Am să vă povestesc și cum a fost la High Impact Friends, și cum a fost prin Amsterdam, chiar în seara asta. Și am să vă arăt și ce-am mâncat pe-acolo, mâine.

Până atunci, însă, am să vă spun adevărata poveste a lui Bibi Holland.

Ea este Bibi Holland.

Când umblam după suveniruri prin centrul Amsterdamului, Andreea și ochii ei bestiali au văzut-o pe Bibi și pac! “Andrei, n-o ții un pic, să-i fac poză ? că eu am o prietenă, Bibi, și… “. Ei bine, eu, suflet sensibil, cum mă știți, am ținut-o pe Bibi Holland în brațe să-i facă Andreea poză. Asta e poza:

Nesurprinzător deloc, Andreea – om serios, cu tot cu ochii ei bestiali – a arătat poza tuturor (deh, știți vorba aia cu facerea de bine). Și unii indivizi din online (nuuuuuuuuuuuu, nu Cristi Manafu, nu Chinezu, nuuuuuuu, nu la ei mă refer!) au crezut că mă pot șantaja cu această poză.

Ei bine, nu! N-am nici o problemă să miros flori, să port tricouri roz sau să țin o păpușă în mâini, pentru că sunt foarte sigur de sexualitatea și masculinitatea mea. Și toate astea reprezintă latura mea sensibilă.

Așa că iată, așa s-a născut acest articol despre mine și Bibi Holland

Cum scapi de frica de avion ?

După cum ziceam, săptămâna viitoare merg la Amsterdam, invitat de Marta Ușurelu și Revista Biz, la un workshop care se cheamă High Impact Friends

Mno, io știu că sună bine ideea de a merge la Amsterdam invitat de alții, de a sta la un super hotel, alături de oameni foarte mișto cu care să petreci două zile pline, de a vedea Red Light District, de a bea cafeaua în Skyy Bar și multe alte minuni.

Dar eu am o problemă majoră. Cel mai frică, în această viață, mi-e de avion. Nu, n-am rău de avion (am rău de înălțime, e drept). Îmi place de mor momentul decolării, sunt de-a dreptul extaziat în momentul aterizării (cum să nu fiu când ajung din nou pe pământ ?), nici măcar virajele nu mă deranjează foarte rău. Nu, eu am o problemă cu zborul în sine. Ideea că sunt la niște mii de metri în aer și tot ce mă ține acolo e o cutie de aluminiu mă îngrozește. Și când mă îngrozește așa tare, fac atac de panică, inima începe să-mi bată foarte tare și atunci (da, știu, sunt o ciudățenie) mă sperii și mai tare – dacă îmi bate inima prea tare ? Și uite așa, panica mea se dezvoltă din propria sa materie. Și bine nu mi-e.

Cum scap de frica de avion ?

Mi s-au recomandat mai multe metode. De exempu, Doru (nici el nu e foarte ok în avioane) mi-a recomandat să beau ceva foarte tare înainte. Alții mi-au recomandat să încerc pastile ușoare de relaxare (gen Extraveral, sau ceva, nu mă pricep). Farmacista la care am mers să-i cer sfatul mi-a zis tot așa, de niște pastile antistres. Cei mai aventurieri dintre toți mi-au zis să combin pastilele cu alcool – ceea ce chiar nu cred c-aș face, dacă mă gândesc bine, că nu sună foarte sănătos.

Așa că vă întreb pe voi, cei care ați trecut deja, poate, prin angoasele astea – cum scap de senzația aia cretină că-ți crapă inima pe care o ai la turbulențe și la goluri de aer ? Că mai am doar câteva zile să mă antrenez 🙂