Uneori, oamenii își pierd echilibrul. Din cele mai variate motive. Uneori, oamenii apropiați ție își pierd echilibrul. Și-atunci ce faci ?

Eu, o spun cu oarecare tristețe, am avut până acum o viață exagerat de plină (probabil de aia cel mai mult și mai mult îmi doresc să fiu sănătos și liniștit – că n-am prea avut parte de liniște). Am fost curios. Și fiind curios, n-au prea existat lucruri sau situații de care să mă feresc – nimic din ce-i omenesc nu mi-a fost străin, până acum. Și pentru că n-au existat lucruri pe care să le evit, că eram curios să le văd și să le cunosc pe toate, evident că am avut de-a face cu tot felul de oameni, mai echilibrați sau mai puțin echilibrați, mai razna sau mai puțin razna.

Am avut amici aparent perfect ok care au ajuns în ospiciu. Am avut amici aparent perfect ok care într-o bună zi au omorât un om (nu, nu în accident – asta e o poveste pe care ar trebui să v-o spun cândva, oricine ar avea ceva de învățat din ea). Am avut amici aparent perfect ok care au înfundat pușcăriile. Am avut amici aparent perfect ok care au murit din supradoză de heroină. Am avut amici aparent pefect normali care într-o zi s-au sinucis. Ca să n-o mai lungesc – am avut amici aparent perfect normali care într-o bună zi și-au pierdut controlul și s-au manifestat într-un fel sau altul.

Cum începi să-ți pierzi mințile ?

Cazurile de care am zis mai sus sunt extreme. Da, am defectul ăsta major, printre infinit de multe altele – subliniez prin exagerare. Sunt însă și multe alte tipuri de cazuri de pierdut mințile, de luat razna, mult mai puțin grave cu care ne întâlnim toți, cred. Spre exemplu, sunt convins că mulți dintre noi au avut vreun amic, sau chiar vreun prieten, care de la băutură a început să se schimbe într-un mod neplăcut. Nu ? Bea, bea, bea, și deodată devine paranoic și agresiv. Începe să vorbească urât și dur cu oamenii din jurul lui, să le reproșeze lucruri imaginare, să se desprindă de ei. Dacă încerci să-i explici că a luat-o pe arătură, se supără și se îndepărtează de tine, că nu-l înțelegi – nu e vina lui, e vina alcoolului din creierii lui. N-ai reușit să-l ajuți cu nimic. Și-atunci, ce faci ?

Unii oameni nu pot să accepte adevărul

Mai sunt și alte cazuri. De exemplu, ai un prieten care încet, în timp, își construiește o imagine foarte falsă despre el. De exemplu, începe să se creadă un adevărat as în vreun domeniu – fără să fie. Pentru că luptă din răsputeri să-și mențină imaginea asta falsă măcar în ochii lui, va începe să fabuleze. Va începe să vorbească numai și numai despre succesele lui (multe imaginare, puține reale) în domeniul în care activează. Va începe să vorbească numai și numai despre relațiile lui cu oamenii importanți ai domeniului, va începe să mintă despre intimități cu aceștia (cu importanții), va începe să spună povești cu ei numai și numai ca cei din jurul lui să aprecieze ce important e el. Va deveni obositor, oamenii din jurul lui vor începe să-l evite, dar el va fi convins că e din cauză că-s invidioși. Nicidecum nu va pricepe că e din cauză că a devenit insistent și nespectaculos și că a devenit monoton și nu mai știe discuta despre nimic altceva. Nu-i poți zice nimic – la cea mai mică observație, convingerea că esti invidios pe succesele lui (deși mare parte din aceastea există doar în capul lui) va deveni de neînlăturat. Maxim, va rupe relațiile cu tine, dar tot nu l-ai ajutat cu nimic. Și-atunci ce faci ?

Cum procedezi cu un prieten care și-a pierdut mințile ?

Recitind un pic ce-am scris până acum, mi-am dat seama că s-ar putea să las impresia că eu știu ce trebuie făcut. Nu, dimpotrivă – habar n-am și vă întreb pe voi. Ce faci când un prieten (un prieten, da ? nu un amic, nu o cunoștință, un prieten, un om la care ții cu adevărat) o ia razna ? Când știi bine că dacă-i spui “băi Gigel, vezi că e greșit ce faci tu” îți va întoarce spatele și chiar o să te urască, sincer, pentru că nu va înțelege niciodată că vrei să-l ajuți și va fi convins că ești invidios ?

Pentru că, pe de-o parte, vrei să-l ajuți. Pe de alta, nu vrei să rupi relațiile cu el. Și poate că ești cu adevărat altruist și le-ai rupe, dacă l-ar ajuta cu ceva – dar nu-l va ajuta. Dacă el va rămâne cu convingerea că ești doar invidios pe succesele lui, nu-l va ajuta cu nimic.

Sigur, te va ajuta pe tine, scapi de-un om neplăcut din viața ta. Dar dacă omul ăla are și calități multe ? Atunci cum procedezi ?