Nici măcar n-am știut că există exerciții de astea.
Dacă vă place, măcar cât de cât, genul ăsta de muzică, acest album e etalon, nene. E best thing ever.
De Fanfara Ciocârlia îmi doresc să cred că știți. Boban i Marko Marković Orkestar sunt niște țigani sârbi geniali, care cântă Balkan Brass de vreo 17 ani, cu foarte mare succes (balkan brass e un stil de muzică etnică, specifică Balcanilor – evident, nu ? – bazat pe trompete și alte instrumente de suflat. Dansul acestei muzici se numește kolo.)
Doamnelor, domnilor, Boban i Marko Marković Orkestar versus Fanfara Ciocârlia:
Ei bine, ăla era un single, acum a apărut albumul și vă rog să mă credeți că este absolut senzațional de frumos și-l ascult in heavy rotation de când l-am primit. Versuri foarte faine, o voce incredibil de caldă și de frumoasă, o muzică pe sufletul meu.
Și nu doar pe-al meu, că am mai dat la prieteni să asculte și le-a plăcut.
Uite versuri din piesa mea preferată, Blestem, care sper tare să aibă și videoclip la o vreme:
“te blestem lumină, soare, cântec,mângâieri să nu mai existe, să fie grele, lungi tăceri cerul să nu ningă, cerul să nu plouă pâinea caldă din cuptor să n-o poți frânge-n două
te blestem să mângâi colțul unei stele te blestem s-ajungi până la gândurile mele Nisipul fin, fierbinte, fir cu fir s-aduni Liniștea dorită să-ți fie-n văgăuni”
E o piesă absolut superbă. Tot albumul e fain, e diferit de muzica românească actuală și te unge pe suflet. Și mă știți ca pe o rudă, că mă știți de mulți ani (cum ar spune celebrul filosof pop Alex Velea) și ȘTIÈšI că nu arunc cu laude doar că mă plictisesc.
Dar pentru albumul ăsta n-am suficiente cuvinte de laudă.
Îl găsiți în librăriile Cărturești, sau îl puteți comanda online. Și vă doresc să-l luați, o să vă facă viața mai frumoasă.
Mai țineți minte când vă rugăm să-i ajutăm pe oamenii ăștia să scoată un album ?
Dacă da, bravo 10, aveți memorie bună!
Ei bine, oamenii au strâns banii de care aveau nevoie, vin în august la Șmig să facă albumul, cu tot cu producătorul ăla de Grammy. Tare mă bucur.
Dar, înainte de asta, fata preotului din Transilvania (care, repet, are o voce absolut senzațională) vine, cu colegii ei, la București. La Terasa Monteoru, Calea Victoriei 115, pe 31 iulie, de la ora 21.00. Intrarea e 20 de lei.
Mult aș vrea să ajung, nu sunt convins că și pot, dar dacă mergeți, să veniți să-mi povestiți cât de fain o fost, ok ?
Paula Èšurcaș este o soprană originară din Șmig, jud. Sibiu, lângă Mediaș.Tatăl ei a fost preot, acolo, la Șmig.
Acum niște ani, Paula a plecat în Germania,unde a cântat operă și muzică barocă. Până acum vreo 3 ani, când l-a cunoscut pe Mihai Iliescu – și așa a apărut formația Zmei Trei, din care mai fac parte xilofonistul Oli Bott și basistul Arnulf Ballhorn. Împreună, cântă un stil pe care ei îl numesc Rough Romanian Soul.
Nu mă pricep eu să fac critică de muzică, dar vă pot spune că de trei zile ascult fără pauză piesa asta (știți că dezvolt obsesii muzicale). Piesa e o adaptare a unei poezii de Miron Radu Paraschivescu, din volumul Cântice Èšigănești.
Am ascultat multe piese de-ale lor. Îmi plac tare, iar vocea tipei e senzațională.
Ei bine, acum Zmeitrei vor să înregistreze un album chiar în satul din care vine Paula, sub bagheta producătorului american Ian Brennan (câștigător de premiu Grammy). Pentru a face această ispravă, au nevoie de 22 de mii de euro. Banii vor fi folosiți la: aducerea echipei de producători din California în Transilvania, unde vor sta două săptămâni; apoi, echipa de producători va pleca în Franța, la un studio unde vor mixa înregistrările. Apoi din nou în California, pentru masterizare. Mai e nevoie de făcut efectiv CD-ul, mai sunt și alte cheltuieli.
Așa că oamenii au lansat proiectul pe Kickstarter. Au strâns deja peste 15.000 de euro, mai au 12 zile pentru ceilalți bani (dacă nu îi vor strânge pe toți, nu vor primi nici un ban, așa funcționează Kickstarter).
Eu am donat, pentru că îmi place tare mult muzica lor. Dacă și vouă vă place, hai să-i ajutăm. Donațiile încep de la 10 euro.
În afară de asta, are și alte calități. De exemplu, este profesoară de baterie (how cool is that, huh ?!) la o școală muzicală privată din București (RockSchool). Când nu predă, este toboșara trupelor Zephir și The Division of Joy. În rest, colaborează cu trupa Hara, ca percuționst.
Și, ca să nu se plictisească, atunci când nu face nici unul dintre lucrurile de mai sus, compune piese, pe care le cântă pe la concerte cu o trupă formată din Dan Stoica, Alex Ciacoi, Matei Pușcaru și Nunu Racris.
Pe 11 iunie, Nina lansează primul ei album, “E doar un joc”. Unei piese de pe acest album i-a făcut și videoclip, care a fost lansat recent la emisiunea cu Răzvan și Dani.
PS: ați observat cum am început textul ăsta, spunând că mi-e prietenă, da ? 🙂
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.Ok
