Îi o întrebare pe care eu, cel puțin, mi-o pun des, mai ales că mă ocup cu ce mă ocup. Îi o întrebare pe care cred c-ar trebui să ne-o punem toți. Așa ar fi normal.

Problema majoră nu e cu întrebarea. E cu răspunsul. În vremurile noastre, există niște axiome. Porcul, vita, oaia nu-s tocmai sănătoase. Puiul e ok. Peștele e și mai ok. Să prăjești în ulei e nesănătos. Să prăjești în unt e de-a dreptul criminal. Ouăle în exces nu-s sănătoase. Grăsimile ne fac rău, vânatul ne face rău. De slănină nu mai vorbesc – ne ucide pe nevăzute. Brânza de oaie are colesterol rău. Colesterolul rău ucide. Și laptele are colesterol rău. Se spune că cei din popoarele mediteraneene trăiesc mai mult și fac mai rar boli de inimă, pentru că mănâncă pește, fructe de mare și mult ulei de măsline. Care sunt sănătoase (pe bune, chiar sunt).

Dar nu a fost așa mereu.

În trecut, oamenii mâncau altfel – și trăiau foarte bine. Mâncau vânat, prăjeau liniștiți în unt, consumau brânzeturi foarte grase și lactate. N-aveau iaurt degresat și sarea era extrem de importantă pentru ei (azi se recomandă să evităm excesul de sare, zahăr și grăsimi). Nu țineau cont că ouăle fac praf ficatul și n-aveau mese fără vin.

Chiar, vinul… în ultimii zeci de ani, studiile și cercetătorii au demonstrat clar că vinul roșu – consumat moderat, că nici un exces nu e bun – e foarte sănătos. Că ajută inima, circulația, tensiunea, datorită taninilor pe care-i conține. Însă în 2009 au apărut alte studii și alți cercetători, care au demonstrat că, de fapt, deși face și niște bine, totuși vinul roșu – și orice alt alcool, de altfel – sunt otrăvuri curate. Deși noi știm că ardelenii întâmpină mâncarea lor (care deseori include porc și cu smântână) cu pălincă, și totuși trăiesc bine, mersi, până la vârste înaintate.

Cutumele astea alimentare se tot schimbă, la fiecare câteva zeci de ani. Din diverse interese economice sau de altă natură. Acum știm că porcul e gras și grăsimile fac rău. Acum știm că prăjitul în unt e tare nesănător. Dar acum 200 de ani nu știam asta. Așa cum poate peste 100 de ani, probabil, o să știm cu totul alte lucruri.

O să-mi spuneți că medicina/știința au evoluat, e logic să știm mai mult ca acum 100 de ani – iar eu o să vă spun că e logic să știm mai puțin decât peste 100 de ani, de exemplu.

Știți cum mănâncă sârbii, poporul meu de suflet ? Altfel decât le spun cercetătorii și studiile 🙂

Un ospătar sârb se va uita câș la tine dacă-i ceri pui la grătar. Daca mai și legi două vorbe sârbește, te va întreba “pui ? da’ sunteți bolnav ?“. Pentru că sârbii, atunci când mănâncă, nu țin cont de colesterol, grăsimi și alte prostii. Ei mănâncă așa cum le place. Cu kajmak (un fel de smântână grasă, obținută din lapte de oaie), cu slănină, cu mult porc și vită. Prăjit în ulei, sau în unt. Și totuși, trăiesc până la vârste venerabile – ba chiar sunt și foarte dezvolați. Și sănătoși.

Pentru că la ei nu ajung studiile și cercetătorii. Ei țin cont doar de faptul că mâncarea trebuie să aibă gust. Și atunci, așa o prepară, gustoasă, fără să țină cont de cele mai la modă specificații medicale și științifice.

Specificații care, poate, peste 50 de ani or să fie cu totul și cu totul altele. Singura chestie care mi se pare perfect valabilă de-a lungul istoriei e echilibrul. E bine să mănânci echilibrat, cu de toate. Cu legume, carne, lactate, cereale. Fără să faci exces de unele sau de altele.