Pentru că soarta a aranjat lucrurile de-așa natură încât voi sta o vreme mai lungă pe la București, am zis să mă și bucur de ce oferă orașul, nu doar să mă plâng de trafic.

Ceea ce, practic, am făcut week-end-ul ăsta, care doar ce-o trecut.

______

Așa că am fost la Bloggers Lan Party. Ediția a 10-a, dar prima la care am mers. Mi-a plăcut tare mult, deși am îmbătrânit și nu prea cunosc oameni din valul ăsta nou de tineri. Dar fain tare, mi-a plăcut. Am luat bătai de-am zăpăcit la Unreal – la Unreal, nene, joc la care eram campion de scară și chiar de bloc când a apărut!!! – și eu râdeam cu lacrimi, așa de fain mă distram. Și-am încercat să intru și la Street Fighter, că și la ăla mă pricepeam acum 150 de ani, dar n-am apucat – poate că mai bine, că mă făceam naibii de râs ȘI la ăsta.

Dar a fost tare tare fain, cu lume relaxată, cu râsete, cu de astea. Mi-a plăcut și mai merg.

Un film făcut de Marian cu ocazia asta, o să vedeți pe-acolo cum se spune corect “ăsta a fost vlogul de azi!” – sau, mă rog, cum spun profesioniștii.

Bloggers Lan Party, ediția a 10-a (#BLPX), este un eveniment de gaming și socializare rezervat bloggerilor și cititorilor lor, susținut de ASUS România, Media Galaxy, Digi Net, Shoteria, Calif și Impact Hub. Partener media: Radio 21.

_____________

Iar apoi am fost la Usturoi. La filmul Usturoi, adică, la Muzeul Èšăranului Român. Cu Groparu, cu senzaționalul puști Sebi Topan (cel care joacă atât de fain rolul lui Nicușor), cu Ady-Pastilutza, n-o știți voi, cu ambasadorul Statelor Unite în România și cu soția domniei sale și cu dispozitivul său de pază (de care nu-mi dau seama dacă e SPP sau Secret Service, dar nici nu contează, am fost extrem de atent când am scos o sticlă de Pepsi dintr-o sacoșă, că se uitau la mine de parcă semănam perfect cu vreun nepot de-al lui Lee Harvey Oswald) și cu încă niște sute de oameni.

A 4-a oară am văzut filmul ăsta, a 4-a oară am râs cu lacrimi. Și ambasadorul a râs cu lacrimi. Și, adevăr grăiesc vouă, CHIAR și oamenii care-l păzeau, cu pistoalele lor vizibile la brâu, și ei au râs la unele scene. Și toată sala. Și, dacă ați fost acolo și v-a plăcut, dați pe facebook, pe twitter, pe bloguri, pe IMDB, pe cinemaRX și pe ce vreți voi, numai dați – că v-a plăcut, ca să meargă lumea să-l vadă, că merită văzut.

Și după asta am mers cu Groparu și cu Sebi (actorul, ziceam mai sus) și cu Mișu și Andy la ceva cârciumă faină, unde aveau poze cu Rahan pe pereți și diapozitive și tot felul. Și acolo l-am văzut a 5-a oară, într-o vizionare privată, și a 5-a oară am râs cu lacrimi, mai ales că-mi tot povestea Sebi faze de la filmări, cum s-a speriat de-un câine, cum s-a urzicat la o scenă (cu urzici, nu metaforic), cum îl întrebau oamenii pe Gaben unde-i stația următoare și tot felul. Și Sebi e un copil incredibil de fain și de talentat, căruia îi doresc sincer să ajungă la Hollywood

Da, atât de fain e Usturoi, că l-am putut vedea de două ori consecutiv și-am râs la fel de tare! Mergeți să-l vedeți! Săptămâna asta mai e la București, tot la MÈšR, miercuri, 9 martie, de la 20.14, dar mai e și la Buzău, și la Deva, și la Oravița, și la Buzău, și la Oradea… ia vedeți aici tot programul (plus că mai e la Cluj, la Florin Piersic, mâine – 8 martie – de la 17.00 și în rest de la 20.00)