Minte de american

din Banii Nostri

Un tip din New York a mers pe ideea ca tot ce e ambalat frumos se vinde bine. Asadar, a luat gunoi de pe strazile din NY – geamuri sparte, furculite de plastic si alte mizerii, le-a ambalat frumos in cutii si le vinde cu 50-100 de dolari bucata. Asta ca asta, ca prost nu e cine cere, prost e cine da. Ei bine, oameni din 19 tari au dat. Cica omul se gandeste sa se extinda worldwide. Evident, cu mostre de gunoi specifice. Ca ar fi culmea sa vezi cum cumpara francezii gunoi new yorkez. Oare la Cluj s-ar vinde coji de seminte de pe stadionul din Gruia ?

Cititi stirea toata aici

Gumbi Ortiz, master of congas

Un percutionist excelent, cum spuneam. Azi o sa fac rost de un album cu el si Al di Meola. Din nefericire, n-am gasit pe youtube un clip cu amandoi, dar cel de mai jos e dintr-un concert sustinut de cei doi in Japonia. E un solo remarcabil

Timisoara. Al di Meola. Poporul penibil.

Well, dupa cum ma tot laudam, am fost la Timisoara, la Festivalul Plai. Pe rand, o sa va povestesc despre hotelul in care am stat, festivalul in sine, cat de penibil e romanul in masa, super concertul Al di Meola si Gumbi Ortiz si restaurantul pescaresc de la intoarcere.

Hotelul. Se numeste Imperial. Nu exista pe internet, nu exista in 24 Fun local. 3 stele, e absolut ok pentru categoria lui. Camere curate, mari, dotate. Insa restaurantul…. damn. Ajungem sambata seara, infometati, ne asezam la masa, cerem meniul. Vine bucatareasa, in acelasi timp un fel de ospatarita. Ne spune frumos sa lasam naibii meniul, ca dintre toate lucrurile de-acolo – si erau fructe de mare, somon, vitel, o multime de nebunii – n-au decat paste cu sos ragu si ceafa de porc. Cerem 8 portii de paste, aduce 7, apoi e surprinsa: “Vaaaaaaai, si dvs. vroiati paste ? dar nu mai am ragu, imi pare rau”. Dupa o multime de asemenea faze penibile, vine nota de plata. O portie de cartofi prajiti – 450.000 lei vechi. “Doamnaaaaaaaaaaa, ati gresit nota”. O reface, uita sa treaca 3 portii de paste. Ii spunem. “eh, daca am uitat, las’ ca sunt din partea casei”. Profesionisti, n-am ce spune.

A doua zi, la micul dejun, ma infig temerar si intreb – ce aveti ? Fireste, imi da un meniu amplu de mic dejun. Apoi imi spune: “Oricum, n-am decat oua. Omleta sau ochiuri ?” Damn, femeie, pai de ce imi mai dai meniul ? Si ultima faza tare – comand doua espresso. Ii spun ca as vrea sa le platesc. Imi spune “nuuuuuuuuuuu, sunt incluse”. Apoi plec sa predau camera. “Stiti, mai aveti de platit doua espresso de la micul dejun”

Concluzia – daca cumva ajungeti sa stati in hotel (care, de altfel, e absolut ok) NU, repet, NU mancati in restaurantul ala.

Festivalul De mult timp n-am mai vazut un lucru atat de bine facut. In aer liber, la Muzeul Satului Banatean. O amenajare simpla, dar extrem de eficienta. Scena amplasata sub un cort in forma de palnie, care asigura o sonorizare excelenta. Cu ocazia asta, l-am vazut pentru prima oara pe Eldad Tarmu, un vibrafonist excelent, despre care auzisem de la Alina.

Poporul penibil Apare Al di Meola pe scena. Publicul il aplauda frenetic, primirea e foarte calduroasa. Incepe sa cante. In duet cu Gumbi Ortiz (povestesc mai incolo despre asta). Din cei 3-4 mii de oameni prezenti, care stateau in mod normal pe bancute lungi de lemn, jumatatea din fata se ridica in picioare. Al di Meola canta prima piesa, apoi o incepe pe a doua. Intre timp, jumatatea din spate incepe sa vocifereze intai razlet, apoi urla in masa: “Jos! Jos!”, multimea din spate fluiera si huiduie ca nu vede din cauza celor din fata. Al di Meola se opreste, complet nedumerit. Omul chiar nu pricepea care e problema – il primisera atat de frumos si acum urlau si huiduiau. Da sa se ridice si sa plece. Din fericire, un sunetist da fuga pe scena si ii explica de ce urla lumea. Omul se relaxeaza, publicul din fata se rusineaza si face eforturi sa se aseze care pe unde poate. Si asa trece momentul extrem de penibil, cu doua-trei glume ale lui (“Hei, nu banuiam ca in spate e atat de multa lume”; “Sa nu strigati la domnisoara, o sa mai faca 2-3 poze si o sa ia loc”)

Al di Meola si Gumbi Ortiz Gumbi Ortiz este un percutionist. Este incredibil de bun. Bate in congas, talgere, clopotei si altele. Nu foloseste bete, numai cu palmele. O sa postez mai tarziu un clip cu el, ca sa vedeti despre ce e vorba. Al di Meola a fost – cum altfel – absolut senzational. La un moment dat au inceput sa se joace, el si Gumbi Ortiz. Publicul, pentru ca probabil se simtea jenat din cauza momentului penibil de la inceput, i-a aplaudat indelung. De doua ori s-au intors pe scena dupa ce au terminat recitalul. Cand au iesit ultima oara, publicul i-a aplaudat pe putin 9 minute, desi ei cred ca parasisera deja incinta.

Restaurantul pescaresc La intoarcere, ne-am oprit in localitatea Cefa, undeva intre Salonta si Oradea. Un loc uitat de lume, in marginea unui sat, care nici macar nu e la drumul principal. Restaurantul e intr-un parc mare, amenajat frumos, cu o multime de verdeata. Are bazin cu sturioni, dar nu pentru consum, ci pentru decor. Pestele e proaspat, prins de ei. Gasesti stiuca, salau, crap, toate sunt preparate absolut excelent. Daca vreodata ajungeti prin zona, nu ratati locul. E greu de gasit, nu exista nici un fel de indicator, dar va asigur ca merita absolut orice efort.

Sigur ca am fost suficient de stupid incat sa-mi uit camera acasa, asa ca n-am nici poze, nici clipuri video. Dar cred ca a fost un fel de blestem. Din 8 oameni, nimeni n-a avut camera la el, iar doi dintre noi le-au uitat in camera de hotel. Vorba Elenei, daca n-ar fi trist, ar fi al naibii de amuzant. Totusi, am facut poze cu telefonul, dar sunt prea slabe. De dragul amintirii, o sa pun o poza aici, mai jos. De asemenea, o reclama super la bere Timisoreana nefiltrata.

Al di Meola

Image079.jpg

Reclama Timisoreana

Image080.jpg

v-ati branduit vreodata masina ?

eu da. noi, adica, la saptamana clujeana, am facut greseala fatala sa ne branduim masinile. sunt negre, si scria frumos, cu alb, saptamana clujeana si alte promo-lucruri.

In ziua in care le-am branduit, personal l-am intrebat pe omul care facea asta: “E greu sa dau jos astea, daca vreau ? -Nu, e foarte simplu, putin alcool tehnic care se gaseste peste tot si gata. -Da’ nu raman urme ? – Nici vorba, nimic nu se cunoaste”

Azi le-am dat jos. Firma respectiva n-avea oameni disponibili saptamana asta, asa ca ne-am dus la dealer, pentru ca cei de-acolo ne sunt prieteni. Dupa vreo ora de frecat la UNA dintre masini, era curatata o portiera. din 4. Zic, cu istetime si fler: – n-are nimic, dati cu alcool tehnic, imediat iese. – Ok, da’ n-avem asa ceva. – Nu-i nimic, iau eu, e peste tot.

Si merge Andrei, prostu’, sa caute alcool tehnic. Nici o benzinarie, nici un magazin de piese auto, nici o vopsitorie n-avea. Peste tot intrebam daca ar fi alta solutie sa scap de urmele autocolantelor. Ba ca trebuie vopsita, ba polishata, ba data cu diluant special….

In fine, dupa ore de alergatura cineva ne-a dat substanta magica, si efectul a fost fix zero. S-a dus lipiciul ala stupid, da’ oricum se vad urmele scrisului. Clar, de la distanta.

Nu va branduiti masini.

Fenomenul Clutter

Recunosc deschis – am mai spus ca-s incult – ca pana azi n-am stiut despre Fenomenul Clutter

Am aflat de pe smartfinancial.ro ce inseamna: “clutter-ul creste perceptia negativa asupra publicitatii în general, încurajeaza evitarea calupurilor de publicitate si se repercuteaza negativ asupra impactului pe care îl au reclamele asupra telespectatorului”

Despre evolutia clutter-ului si strategii tv in acest sens puteti citi in articolul de pe smartfinancial.

secrete de stat la sprit. reclama+surpriza si gata

zice Basescu live la Antena 3: “carciuma aia nu era vreun Marriot, era o carciuma oarecare”

Zau ca baiatu’ asta, martoru’ ocular, e iesit din comun de destept. incredibil cum sesizeaza, chiar inaintea lui Cristoiu, fiecare fisura in raspunsurile videne si basesciene.

UPDATEMi-e lene sa fac un post nou pentru asta, si mi-e si rusine sa va stresez cu atatea titluri in rss pentru acelasi lucru, dar iata, supriza serii: spp-istul care i-a luat telefonul si i-a sters inregistrarea nu era spp-ist, se pare ca era patronul restaurantului sau ceva…dar ma simt bine, de dimineata am spus ca nu cred povestea cu spp-istul 🙂

secrete de stat la sprit. luminarea.

Am aflat de ce s-a dus la Gandul martorul ocular. Cica – zice Videanu – are un frate care lucreaza acolo, Liviu Vulpe. Foarte dragut, acum se leaga lucrurile mult mai bine si mi-a raspuns Videanu la vreo 4 intrebari din postul anterior 🙂

E cineva din Timisoara ?

Care m-ar putea ajuta cumparandu-mi niste bilete la Festivalul de Jazz ? platesc bine 🙂

UPDATE Am rezolvat, intre timp. O sa merg la concert la Al di Meola 🙂

LATER UPDATE Sau cel putin sper ca am rezolvat… Gata, am biletele 🙂

Secrete de stat la sprit

Gandul povesteste pe prima pagina ce a auzit un baiat care manca la carciuma. A auzit o discutie intre Basescu, Videanu, Berceanu si Blaga, la un sprit. Discutie in care Basescu spunea cine o sa fie viitorul sef la SRI, cine o sa fie sef la Marele Stat Major si altele

IN CAZUL IN CARE E ADEVARAT, e foarte dragut. o sa comentez maine, ca-i prea tarziu acum. Dar totusi ma intreb, cu un ultim gand inainte de culcare.. cum de s-a dus flacaul (martorul ocular) la Gandul ? de ce, adica ? de ce s-a dus la mass media, in primul rand….

UPDATE (11.09) continui azi. Daca e adevarat, e dragut – pentru ca e atat de tipic romanesc. Ai discutii despre sefi de servicii secrete, despre strategii politice, despre alte lucruri importante in mijlocul carciumii, cu tot poporu’ pe langa tine. Asta inseamna sau ca nu te gandesti la urmari, sau ca nu-ti pasa de ele. Parca-parca nu-l vad pe Tony Blair stand la carciuma cu 2-3 ministri si urland in gura mare cum o sa iasa el cand vrea de la conducerea partidului, ce-a mai vorbit cu Bush si cum vrea s-o fenteze pe regina c-o lege.

(daca e adevarat) E geniala reactia spp-istului care ia telefonul martorului: “Mosule….”. Desi sincer nu cred ca un spp-ist ar vorbi asa, ca m-am lovit de ei de multe ori, si au multe defecte, dar cineva acolo sus le impune sa vorbeasca pedant, ca are impresia – acel cineva – ca ii face automat mai inteligenti.

Si iarasi, daca e adevarat, e tipic romanesc cum pleaca ei fara sa plateasca. Si culmea normalitatii e ca dintre toti, Videanu se intoarce sa plateasca. Asa e si prin filmele cu mafioti – ala dizgratiatu’ plateste. Ce penibil – “domnu’ presedinte, pot sa va mai caut” ? Sigur, Adi.

Dar revin la intrebarea de-aseara. Cum naiba s-a gandit flacaul martor sa se duca la presa ? SI de ce la Gandul ? Si cum de n-a ales sa mearga la o televiziune ? Si de ce ceilalti oameni din carciuma nu s-au dus si ei la presa, eventual la alte ziare ?

Asta ma face sa ma intreb – mergand pe ideea ca da, au fost acolo toti patru – oare cat din discutie e adevarat si cat reprezinta inflorituri ale martorului, ca sa para mai interesanta povestea ? SI apoi ale ziaristului, ca sa fie mai publicabila ? Si oare martorul a luat bani de la ziar ? i-a vandut o exclusivitate ?