Neplacute surprize iti rezerva uneori restaurantele in care ai incredere. Dar cred ca asa multe ca azi inca n-am avut (surprize, zic).
Dupa un scurt dar intens periplu prin oras cu Raluca, zicem sa mergem la masa. Si alegem, fara ezitare, restaurantul Panoramic. Am mai scris eu candva despre el, dar toti cei care au venit in vizita la Cluj stiu cu cat entuziasm i-am dus acolo, si pentru peisaj, si pentru meniu. Sunt client destul de fidel acolo.
In seara asta, o tanti m-a oprit in usa si mi-a spus ca daca n-am rezervare, n-au locuri. Ne-am urcat in masina sa plecam, dar inainte sa iesim pe poarta am sunat sa rezervam o masa peste 10 minute. Fireste, aveau locuri.
A doua supriza neplacuta s-a intamplat la Club Italia (cei care au fost la Blogoree Romanian Tour poate isi amintesc ca i-am dus acolo la pranz). Pe terasa goala erau un ospatar, patronul Giuseppe si doi clienti. Raluca si cu mine ne-am indreptat catre o masa, dar imediat Giuseppe – pesemne ca vigilent – l-a trimis pe ospatar sa ne mute la alta masa, mult mai mica, in capatul terasei. In primul moment am vrut sa-l intreb – cumva firesc, zic eu – de ce naiba sa ne mutam daca terasa era goala si rezervari erau doar pe doua mese, da’ am zis ca e sub nivelul meu sa ma cert cu ei, asa ca am plecat.
Spre a treia surpriza neplacuta – restaurantul Liga. Un loc placut, unde se mananca tot felul de chestii bune, cu nume de sporturi/sportivi. Si la care merg destul de des in ultima vreme. Ei bine, in seara asta am comandat piept de pui la gratar cu cartofi piure, un cheesecake si un fel de cocktail de legume. Si am anuntat nu unul, ci doi chelneri (ca au venit la noi pe rand) ca voi plati cu cardul. Ei bine, cheesecake n-aveau. Asta e. Da’ dupa 5 minute a venit sa-mi spuna ca nici cocktail de ala de legume n-aveau. Si dupa inca 2 minute, a venit o alta fata sa ma anunte ca nici piure nu mai au (cum naiba aveau cartofi natur, da’ nu si piure, mi-a scapat). Si la urma, nici n-am putut plati cu cardul, ca … n-as sti sa spun de ce. Nu s-a putut, si gata. In fine, aici macar ne-au primit si n-au vrut sa ne mute la cea mai amarata masa de pe terasa. Au fost draguti.
Cred ca ma apuc de cronica de restaurant. Cronica rea, ca prea nu face nimeni in Cluj.
