Dat fiind ca mi s-a ars placa de baza la laptop, din cauze lichide, o sa lipsesc o vreme, cel putin pana vine placa aia din olanda, cica.

Pana atunci, multumesc mult tuturor pentru urari. O sa revin cu sfaturi pentru viitorii miri 🙂

Bobby rulează. Bobby iz ză best.

Părerea mea, ÅŸi nu Å£in deloc să fiu contrazis.

Mda, deci ne-am întors. O să pun eu poze ÅŸi filme, de-o să vă săturaÅ£i, da’ când mi-o trece lenea.

Deocamdată, ne-am luat biciclete (apropo, are cineva idee cum setezi cifrul la un lanÅ£ de ăla de legat bicicleta de stâlp, care n-are cheie, ci – evident – cifru ?). După ce le-am luat, ne-am dat seama ce mare aventură e să mergi cu bicicleta. În Cluj există o pistă de bicicletă, una singură, întinsă pe două trotuare. ToÅ£i pietonii ÅŸtiu să meargă numai ÅŸi numai pe ele, ÅŸi când te văd venind, se uită urât ÅŸi, normal, nu se dau deloc la o parte. A merge pe bicicletă e noua dovadă de eroism urban. Aproape la fel de periculos ca săritul din tramvai, în timp ce merge. Dacă nu mai rău.

O să începem o campanie socială de promovare a mersului pe biciclete. Nu glumesc. O să mă apuc de ea după nuntă.

Hai, bine v-am găsit 🙂

Dat fiind că imediat vine nunta ÅŸi mai avem atâtea lucruri de pregătit, am decis să plecăm în luna de miere. AÅŸa că în următoarele 2, poate 3 săptămâni o să colindăm prin Å£ări, sub sloganul “Europo, venim!”. Ceea ce, fireÅŸte, vă dorim ÅŸi vouă.

În măsura în care o să am timp/net, o să pun poze ÅŸi filmuleÅ£e de pe unde ajungem. Hai, servustok ÅŸi să fiÅ£i cuminÅ£i.

Donez, din cauze de suflet generos, următoarele:

Un adaptor Adaptec DuoConnect for notebooks AUA-1422, care este o placă PCMCIA cu două ieÅŸiri USB ÅŸi două ieÅŸiri firewire, una de 4 pini ÅŸi una de 6 pini, cum se vede mai jos

Åži un cablu firewire cu 6 pini la un capăt ÅŸi 4 la celălalt, cam ca ăsta de mai jos

Deci le dau GRATIS, da ? 🙂 Åži la o adică, le trimit ÅŸi în alt oraÅŸ. În principiu, le voi da cui zice primul că are nevoie de ele, dar îmi rezerv dreptul ca, dintre un prieten ÅŸi un necunoscut, să aleg prietenul. Cine e interesat, să lase un comentariu mai jos.

S-a dat. 🙂

• Am ramas dator cu un raspuns catre Gramo, la o leapsa. Sa vedem, ce i-as spune lui Dumnezeu daca l-as intalni si ce mi-ar raspunde, ce i-as spune lui Lucifer daca l-as intalni si ce mi-ar raspunde.
  eu: Deci nu-i deloc ca-n carte…
  Dumnezeu: Nope 🙂
  eu: Shit!
  Lucifer: yeah…
• Doua articole care mi-au luminat dimineata (ca pe-aici e nor si intuneric si ploua): Doru Buscu si CTP. Mi-au luminat dimineata nu ca idei, ci ca scriitura. First class.
• Daca va intereseaza sa va faceti un card American Express, e bine sa stiti dinainte ca dupa perioada de aprobare a creditului (vreo saptamana) o sa primiti cardul, care e foarte frumos. Si e bine ca e frumos, dat fiind ca vreo 10 zile dupa ce-l primiti va uitati la el, ca n-aveti PIN. Care vine, cum spuneam, mult mai tarziu. Tanti de la activari a fost asa de draguta cand am intrebat-o ce pot face cu cardul pana imi vine PIN-ul… a zis ca pot sa cumpar de pe net, daca vreau. Mda.
• a, încă ceva (adică later edit): de azi o să fac eforturi să scriu cu diacritice. Nu garantez că o să-mi iasă, dar o să încerc (un bun prim pas ar fi să găsesc apostroful)

Joi seara mi-a crapat, fara nici un fel de simptome, windows-ul. Nu, nu voi trece la alt OS. Da, mi-am recuperat ce era de recuperat.

Intr-o cu totul alta ordine de idei, uimirea saptamanii a fost provocata de faptul ca m-am dus sa cumpar cirese, si am gasit o tanti in piata, care avea un carton mare pe care scria “CIRESE SATU MARE” si de fapt, ciresele erau de import (le stiti, alea parca facute la sablon, aceeasi marime toate, aceeasi culoare, acelasi gust fiecare, nici una sa fie stricata etc). As putea jura ca, in urma cu cativa ani, comerciantii procedau invers, ca era trendy sa fie de-afara lucrurile, chiar daca erau made in romania. Acum, pesemne, e trendy exact invers. Eh, noi sa fim sanatosi.

Revin pe seara cu replicile saptamanii. Putine, da’ simpatice.

Neplacute surprize iti rezerva uneori restaurantele in care ai incredere. Dar cred ca asa multe ca azi inca n-am avut (surprize, zic).

Dupa un scurt dar intens periplu prin oras cu Raluca, zicem sa mergem la masa. Si alegem, fara ezitare, restaurantul Panoramic. Am mai scris eu candva despre el, dar toti cei care au venit in vizita la Cluj stiu cu cat entuziasm i-am dus acolo, si pentru peisaj, si pentru meniu. Sunt client destul de fidel acolo.
In seara asta, o tanti m-a oprit in usa si mi-a spus ca daca n-am rezervare, n-au locuri. Ne-am urcat in masina sa plecam, dar inainte sa iesim pe poarta am sunat sa rezervam o masa peste 10 minute. Fireste, aveau locuri.

A doua supriza neplacuta s-a intamplat la Club Italia (cei care au fost la Blogoree Romanian Tour poate isi amintesc ca i-am dus acolo la pranz). Pe terasa goala erau un ospatar, patronul Giuseppe si doi clienti. Raluca si cu mine ne-am indreptat catre o masa, dar imediat Giuseppe – pesemne ca vigilent – l-a trimis pe ospatar sa ne mute la alta masa, mult mai mica, in capatul terasei. In primul moment am vrut sa-l intreb – cumva firesc, zic eu – de ce naiba sa ne mutam daca terasa era goala si rezervari erau doar pe doua mese, da’ am zis ca e sub nivelul meu sa ma cert cu ei, asa ca am plecat.

Spre a treia surpriza neplacuta – restaurantul Liga. Un loc placut, unde se mananca tot felul de chestii bune, cu nume de sporturi/sportivi. Si la care merg destul de des in ultima vreme. Ei bine, in seara asta am comandat piept de pui la gratar cu cartofi piure, un cheesecake si un fel de cocktail de legume. Si am anuntat nu unul, ci doi chelneri (ca au venit la noi pe rand) ca voi plati cu cardul. Ei bine, cheesecake n-aveau. Asta e. Da’ dupa 5 minute a venit sa-mi spuna ca nici cocktail de ala de legume n-aveau. Si dupa inca 2 minute, a venit o alta fata sa ma anunte ca nici piure nu mai au (cum naiba aveau cartofi natur, da’ nu si piure, mi-a scapat). Si la urma, nici n-am putut plati cu cardul, ca … n-as sti sa spun de ce. Nu s-a putut, si gata. In fine, aici macar ne-au primit si n-au vrut sa ne mute la cea mai amarata masa de pe terasa. Au fost draguti.

Cred ca ma apuc de cronica de restaurant. Cronica rea, ca prea nu face nimeni in Cluj.

(adresata catre 50% din bloggeri si 99% din presa)

JEG = Jurnal Editorialistic de GROZA (nu groază, da?)

Nu-i vreun nickname, e doar un acronim.

Wow, de cate zile n-am mai scris pe-aici. O fi de lene ? O fi ca n-am nimic de zis ?

Ce se intampla: cred ca amandoua, parerea mea…