De îndată ce-am ajuns la Sibiu, ieri, am ieșit să vizitez frumosul centru.

O să pară un clișeu plat, dar chiar așa e: străzile respiră a Festival. Oamenii sunt cuprinși de oarece stare specifică de spirit, care li se vede în ochi. Toate națiile pământului vorbesc în toate limbile pământului.

Tot felul de chestii se întâmplă pe străzi. Ieri, de exemplu, ne-am ciocnit de Fanfara din Cozmești (video by Arhi)

Dansatoarea a sucit multe capete. Și minți, cred.

Diseară merg să văd “Cui i-e frică de Virginia Woolf ?“, în regia lui Gelu Colceag – abia aștept.

“We used to be brothers. We still are” mi-a zis un actor sloven aseară, vorbind de relațiile dintre sîrbi și sloveni. M-a uns pe suflet.

Și-o poză c-o floare, manifestare a laturii mele sensibile 🙂