Până săptămâna trecută, județul Gorj era singurul județ din România pe care nu-l vizitasem. Niciodată. Dar ce zic că nu-l vizitasem, nici măcar nu trecusem prin el.

Motiv pentru care am fost un pic uimit, încă de la intrarea în județ. Când vii dinspre Vâlcea, intri într-o mică pădurice, sau poate e doar un grup de copaci, habar n-am. Cânde ieși, e cu totul alt relief, ceea ce e ușor impresionant. Mai ales că în fața ta îs, deodată, munți. Înainte de pădurice nu erau.

Deci fain, dar nu asta-i ideea. Am ajuns pe la Gorj cu scopul de a vizita Domeniul Culcer. De la Dobrița.

Familia Culcer are o istorie mai veche. Atât de veche:

În istoricul familiei se regăsesc nume mari, printre care și o nepoată a lui Nicolae Bălcescu. Acum, de domeniu se ocupă doamna doctor Ana Culcer și fiul său, Marius. Ca idee, doamna Culcer e unul dintre cei mai proeminenți medici neonatologi din România și e un medic uimitor, care-și ține minte pacienții de-acum 20 de ani și care nu doarme noaptea când are vreun prunc cu probleme în grijă.

Domeniul, care astăzi are 28.000 de metri pătrați, aparține familie de multe generații – de pe la 1800. Evident, totul a fost confiscat de comuniști, dar familia a recuperat domeniul și s-a apucat de treabă. După ani de muncă (la propriu, mulți ani de muncit intens), astăzi Marius își primește oaspeții în niște condiții incredibile.

Pentru că, adevăr grăiesc, e unul dintre cele mai frumoase și mai primitoare locuri pe care le-am vizitat în această viață.

Pe Domeniul Culcer se află, lângă conacul vechi al familie (care va fi restaurat și el în următorii ani), o clădire cu 3 camere la parter și 3 apartamente la etaj. Toate sunt foarte mari (unul dintre apartamente are peste 100 de metri pătrați), foarte luminoase, aranjate dichisit și cu multă atenție la detalii. Spre exemplu, eu am un fix cu așternuturile și paturile din hoteluri, pensiuni și alte locuri de cazare. Ei bine, aici sunt fix ce trebuie.

Mai este acolo și o bucătărie de vară, enormă, cu super priveliște. Are un sistem special de geamuri care o pot transforma în terasă vara. E locul perfect de stat la povești până la ore foarte mici din noapte.

În rest, e raiul, nene. Și e un rai bun, unde nu te poți plictisi. Am tras cu arcul (binișor, mă pot mândri – am nimerit câteva săgeți, chiar!), am jucat cu Răzvan tenis de masă până ne-a ieșit pe nas, m-am dat pentru prima oară cu tiroliana – are 120 de metri lungime și, la capăt, are 9 metri înălțime. Este loc de joacă pentru copii, este loc special amenajat pentru foc de tabără. Este loc de plimbat și alergat până nu mai poți. Și e frumos tare.

Și încă se lucrează, zilnic, pe domeniu. Pentru că oamenii au planuri mari. Spre exemplu, acum, când am fost noi, se lucra intens la grajduri și la seră, pentru o experiență agro-turistică perfectă.

Asta ca să nu mai spun de mulțimea de lucruri care se pot face acolo. Se poate face rafting pe Jiu, se pot vizita Cheile Sohodolului, care-s foarte aproape, se pot face excursii la diverse mănăstiri și muzee din zonă.

Și toate astea cu avantajul unor gazde perfecte, care chiar își dau toată silința să-și bucure musafirii. Mulțumesc, Ruxandra și Marius!

Merită din plin să le treceți pragul. E loc de amintiri foarte faine de-acolo.

La ale mele, de exemplu, au contribuit și Oana, Alina și Răzvan, Cetin, Meekuu și Brylynski. Dar și eu la ale lor! 😀