Torogoata lui Toiuț e unul dintre cele câteva locuri din România unde m-aș muta mâine, fără regrete. Da, aș lăsa totul baltă și m-aș duce acolo, fără să mă uit în urmă – evident, dacă aș fi ceva mai curajos.

Torogoata lui Toiuț e o casă, că mi-e greu să-i spun rece și impersonal “cabană”, care se află în Apuseni, în localitatea Scărișoara. Se numește așa pentru că gazda – adică domnului Toiuț (e un diminutiv de la Toader) – cântă la taragot. Sau la torogoată, cum îi spune el. Și fiul lui Toiuț, Ciprian, care are 16 ani, cântă la torogoată.

Ca să ajungi la Toiuț, urci, nene. Pe jos, prin zăpadă, urci până zici “acum mor”, după care mai urci un pic. Apoi mori, mai urci un pic și-ai ajuns. Bine, asta mi se aplică mie, că oameni ca Ghizi sau ca Ciprian a lu’ Toiuț urcă fluierând, chiar în pas alergător, dacă așa au ei chef.

Când ajungi, însă, și vezi ce casă (în sensul de cămin), ce oameni, ce peisaj… îți cam trece de toate. Și de urcuș, și de necazuri, și de viața de zi cu zi. Cam tot.

Pe mine, om slab, supus păcatului și poftelor, m-au mai cucerit – tot așa, de la sosire – cu ce era pe masă. Toată mâncarea, de la pâine, unt și cașcaval, până la unele dintre cele mai bune sarmale pe care le-am mâncat vreodată, era făcută la ei în casă. De fapt, totul era făcut în casă. Plus că acolo am băut, pentru prima oară în viața mea (de fapt, nici n-am știut că există) țuică de merișoare și țuică de cireșe negre amare.

Dacă ajungeți prin zonă (și eu vă doresc tare mult să ajungeți), aveți ce vizita. Ghețarul Scărișoara, Cheile Arieșului, casa lui Horea, casa lui Avram Iancu. O mulțime de chestii care mă fac să cred că nu trece multă vreme până o să urc iar în deal la Torogoata lui Toiuț.

Mulțumesc TVdecei, Gabeni, Gropari, Mone‘s, Eugen (cel mai cel blogger din Republica Moldova, să știți! – și are și-un film cu taragotiștii în acțiune), Ghizi și Ștefan pentru un week-end care mi-a prins tare bine.

Torogoata lui Toiuț are acum și-o pagină de facebook. E făcută de Ștefan, că ei n-au vreo treabă cu interneții și s-ar putea chiar să nu știe ce e facebook. Oameni fericiți, de-adevăratelea.