© Allexxandar | Dreamstime.com
Citeam acest articol la Radu – pe scurt, o sondă tocmai a reușit să iasă din sistemul nostru solar, după 41 de ani de mers lejer cu 55.000 km/h.
Și-atunci m-a pocnit o revelație care este posibil să ne schimbe, la nivel planetar, perspectiva asupra universului și chiar asupra literaturii SF, așa cum este ea astăzi.
Băi nene, dacă noi, în universul ăsta, stăm la țară? Nu că stăm într-un fel de Popești-Leordeni, Bonțida, Gura Râului sau Galați – ci că stăm la țară rău de tot. Că stăm într-un fel Drislea jud. Botoșani a universului! Spuneți sincer, ați mers vreodată la Drislea, jud. Botoșani? Dar ați merge, intenționat, până acolo, să vedeți ce mai e nou? Nu, n-ați merge.
E foarte posibil că fix așa fac și alienșii cu noi. Cel mai probabil, suntem rudele foarte sărace de la țară ale Universului. Săracii Universului.
Ai auzit, vere planetar, de ceva zis Pământ, undeva pe unde se agață universul în cui?
Șerif galactic, am auzit, dar n-am fost niciodată. Și nici nu vreau să mă duc. Am auzit că-s săraci tare. N-au obiective frumoase, serviciile cică sunt execrabile, au budă în curte, internetul e prost… N-au nici magazine galactice, nici muzee spațiale, nici nimica. Plus că-s și proști tare, o singură planetă au și chiar și pe aia o distrug zilnic.
Nu mai zic că sunt și extrem de departe și drumul până la ei e varză, plin de găuri temporale, neîngrijit, nemarcat… îți faci praf nava spațială și la ei n-ai unde s-o repari. Plus că te poți trezi c-ai aterizat și-n 5 minute ți-au furat combustibilul și rămâi, Universul ferească, la ei pentru totdeauna, că n-ai semnal să suni acasă…
acest articol este o colaborare cu Răzvan. Altfel, n-am scris de multă vreme pe blog, așa că abia acum pot spune: vere galactic, ce imbecil e noul editor de wordpress 🙁