Răzvan are o problemă.

Eu am o soluție la problema lui.

Vorbim la telefon.

Suntem atât de apropiați și îl cunosc atât de bine încât ȘTIU, în secunda în care îi aud vocea, că n-o să asculte sfatul meu și că vorbesc degeaba, pierzând iremediabil timp prețios dintr-o viață efemeră.

Totuși, asta nu mă împiedică să-i spun ce-am de spus.

Suntem atât de apropiați și mă cunoaște atât de bine încât ȘTIE, în secunda în care îmi aude vocea, că n-o să-l intereseze sfatul meu și că mă ascultă degeaba, pierzînd iremediabil timp valoros dintr-o existență efemeră.

Totuși, asta nu-l împiedică să asculte ce-am de spus.

Mno, dacă asta nu-i prietenie adevărată, atunci nu știu ce-o mai fi.