… a fost săptămâna trecută.

Eu l-am văzut a doua oară. Prima dată, când nu era încă terminat, mi-a plăcut și-am zis că-i un film simpatic. Acum, după ce l-a văzut în forma lui desăvârșită, zic că-i poate una dintre cele mai bune comedii românești pe care le-am văzut eu vreodată.

N-a fost loc la Casa TIFF pentru toată lumea care a vrut să-l vadă. Pe bune, s-a stat pe jos, până sub ecran – asta pentru cei care au avut noroc să încapă. Mulți n-au mai putut intra.

 

Nu știu când și cum o să mai fie difuzat, tot trag de Băzăvan să organizeze o proiecție într-un cinema, pe bilete, să poată veni toată lumea care n-a ajuns la Casa TIFF.

Dar dacă aveți ocazia să-l vedeți, în viitor, vă doresc sincer să nu-l ratați. E un film foarte fain, foarte bine scris, cu niște actori (care nu-s actori, în realitate) impecabili și cu doi copii în rolurile principale, Darius Stoica și Sebastian Topan, pe lângă care puștiul ăla din Harry Potter e stană de piatră, actoricește vorbind.

Când o să-l vedeți, să vă gândiți permanent că e făcut de-un băiat care n-are nici o treabă cu cinematografia, din capul și ambiția lui, fără bani, fără nimic. A avut el dorința asta, să facă un film – și i-a ieșit de minune.

Și, ca idee, 10 lucruri despre Usturoi.