Bloggerilor, nu mai fiți penibili!

statement – ăsta e ultimul meu articol despre bloggeri care fac de râs blogosfera. Arhi și Zoso au dreptate, fără nume n-au nici o valoare. Iar eu n-am miză în a da nume. E mult mai eficient pentru mine să nu-mi mai pese, starting now. #amzis.

 

Nu mai cereți să participați la evenimente la care organizatorul nu v-a invitat din proprie inițiativă. E penibil!
Nu mai reproșați organizatorilor că nu v-au invitat, E ABSOLUT SIGUR c-au avut motivele lor!

Nu mai cereți să luați parte la campanii la care clientul/agenția nu v-a invitat din proprie inițiativă. E penibil!
Nu mai reproșați clientului/agenției că nu v-a propus să participați, E ABSOLUT SIGUR c-au avut motivele lor!

Nu mai cereți cadouri pe care vedeți că le-au primit alți bloggeri de la clienți/agenții și pe care vouă clientul/agenția nu vi le-a trimis din proprie inițiativă. E penibil!
Nu mai scrieți public “eu de ce n-am primit”, reproșînd în felul ăsta clientului/agenției că vouă nu v-a trimis cadoul cu pricina. Dacă nu v-au trimis, E ABSOLUT SIGUR c-au avut motivele lor!

Nu mai credeți că vi se cuvine să participați la orice eveniment, că vi se cuvine să fiți parte din orice campanie plătită, că vi se cuvine orice primește un alt blogger. Oamenii ăia care fac evenimente, campanii, trimit cadouri au motivele lor pentru a nu apela la voi. Cel mai probabil dintre motive fiind acela că nu vă văd atât de zei pe cât vă vedeți voi.

Bloggerilor, aveți un pic de coloană vertebrală. Un pic de demnitate. Nu mai fiți cerșători, nu câștigați din asta decât un badge ocazional pe la vreun eveniment unde sunteți primiți cu silă (de obicei bine ascunsă), un articol pe bani dați cu silă (de obicei bine ascunsă) sau o cutie de bomboane dată cu silă (de obicei bine ascunsă). A, și mai câștigați ceva – disprețul total al celorlalți bloggeri, care vor avea grijă să-și povestească fazele astea unul altuia cât de mult se poate.

Lectură obligatorie

și-or mai fi.

bonus, by Arhi, de-aici (și +1 la ce zice el):

eu nu mai vreau sa fiu asimilat cu bloggerii, pentru ca, foarte sincer, imi este rusine. Acum cateva zile ii spuneam unei persoane dragi mie ca blogatu este prost. iar ea mi-a raspuns Vai, te rog, nu ma amesteca in ciorba voastra. Intelegeti? Ciorba noastra. Astfel suntem perceputi, ca o amestecatura de zoaie. Asa ca eu caut in continuare moduri de disociere fata de bloguri, iar voi in continuare evitati sa dat nume.

și-o notă de final: înainte să începeți cu dacă nu dai nume, viața e pustiu, citiți asta

Recomandări călduroase de week-end

O miniserie, un fel de leapșă care s-a creat de la sine. N-a organizat-o nimeni, pur și simplu s-a dezvoltat. După o idee venită la o halbă de nefiltrată.

Și postarea care, practic, a creat și a dat drumul la vale acestui bulgăre de zăpadă – O zi din viața unui milionar.

1. Le-am pus cronologic, în măsura în care îmi amintesc care cum a apărut.
2. Să le citiți cu atenție. Par asemănătoare, dar sunt, ah!, atât de diferite.
2. Sper că n-am sărit nici una. Dacă totuși da, vă rog să mă trageți de atenție în comentarii.
3. Sper să mai apară și azi, o să fac update cu ele.
4. Dacă vă place ideea, vă rog să vă simțiți liberi să vă implicați 🙂

Ce ar trebui să învățăm de la Blogatu

Îl știți cu toții pe Blogatu. Sau, dacă nu toți-toți, măcar toți cei care faceți purici în online.

Toți râdeți de el, de concursurile și topurile pe care le face, de încercările lui de video blogging. Râdeți de insistența cu care lasă comentarii peste tot. Râdeți de mailurile pe care vi le trimite, râdeți de felul în care vorbește. Râdeți de ce scrie pe twitter. Când ajungeți prea băgați în seamă și începeți să vă credeți mici zei ai online-ului, v-apucați să scrieți articole în care vă bateți joc de el – le dați așa, ca pamflete, dar ele există.

Toți, including me, am făcut din astea la un moment dat.

Dar!

Cu încercările lui de videoblogging, Blogatu a câștigat recent un iPhone 4. Noi nu. Cu concursurile și topurile lui, omul se ține pe linie de 4 ani și câștigă oarece bani din blogul lui. De Arhi, de exemplu, mulți au auzit, unii nu. De Blogatu a auzit absolut toată lumea. Rău, prost, bâlbâit – puteți să râdeți de el cât de mult vreți, da’ Blogatu e pe zonă de mulți ani.

Și știți de ce ?

Pentru că este cel mai stoic om pe care l-a dat blogosfera asta. Și de departe, cel mai perseverent. Când cineva îl înjură, el lasă comentariu cu “mulțumesc pentru link”. Când cineva îl înjură, el trece mai departe și își vede de treabă. Când cineva îl înjură, el alege partea critică a înjurăturii și încearcă să învețe ceva din ea, și apoi să aplice. Își vede de treabă, nu se ia niciodată de nimeni și nu scrie posturi despre Piticu ca să fie băgat în seamă, așa cum nu-l vedeți vreodată să se laude câte like-uri și commenturi a primit la un articol. Știți că a luat lecții de dicție ? (pentru a putea face videoblogging)

Blogatu este cel mai răbdător și cel mai perseverent blogger din acest online. Este un monument de stoicism. Bravo, mă Marius.

Hai să vă rog ceva

Diana face oarece proiect de cercetare pe tema blogurilor. Care proiect îi trebuie la facultate.

Hai să vă rog să ajutăm fata să-și desăvârșească educația. Pentru asta, trebuie doar să răspundeți la cele 15 întrebări pe care le găsiți aici. Durează sub 1 minut.

Răsplata vă așteaptă în ceruri 🙂

Kthxbye