notă: clipul de mai jos are un an, poate doi, nu știu. Oricum, or să apară un număr de oameni care au să spună ceva de genul “s-a dat, e veche”. Să-i ignorăm, zic. Despre altceva e vorba.

Înainte să fie unul dintre cei mai mari actori ai lumii în care trăim, Sir Anthony Hopkins a scris un vals. CINCIZECI de ani mai târziu, i-a fost dat să-l și audă. Pentru că el doar l-a scris, dar nu l-a auzit niciodată. 50 de ani, valsul ăsta a exista doar în capul lui și, probabil, pe niște hârtii.

Dar după 50 de ani de când l-a scris, a sunat la biroul unui dirijor și i-a spus “tu ești omul care aș vrea să-mi cânte valsul”.

André Rieu este unul dintre cei mai mari violoniști și dirijori ai lumii în care trăim. Spune el acolo că primește aproape zilnic telefoane în care cineva îi spune “am compus ceva, pune pe scenă” și n-a găsit nimic interesant, dar ăsta i-a plăcut.

Urmăriți clipul de mai jos. Vorbim de Sir Anthony Hopkins. A câștigat un Oscar, are alte 44 de premii și alte 41 de nominalizări. Un nume pe care, cred eu, 80% din planeta asta îl cunoaște. Uitați-vă cum vorbește André Rieu depre el, cu cât respect real, cu câtă bucurie. Cu cât entuziasm.

Și uitați-vă cum acest foarte mare actor stă stingher într-un oarecare rând de la mijlocul sălii. Nu în primul rând, deși era CLAR invitatul special al serii. Stă și el, pe-acolo, pe oarece loc din sală. Uitați-vă cu câtă emoție sinceră își ascultă compoziția.

Uitați-vă cu câtă modestie primește aplauze, la început și la sfârșit, deși este, totuși, obișnuit cu ele.

Ce vreau eu să zic este asta: sunt extrem de puțini oameni în lumea asta care, când ajung atât de mari, își mai păstrează bucuriile și emoțiile pure. E foarte greu să rămâi tu însuți când ai succesul pe care-l are el. Ei bine, cumva domnul ăsta are o parte de suflet care i-a rămas onestă. Ceea ce e foarte rar, în umila mea opinie.

Și pentru cei care îndrăgesc genul ăsta de muzică – trebuie să recunoaștem că e unul dintre cele mai fascinante valsuri scrise în ultima sută de ani.