Este un tip, Michael Franzese, care la vremea lui a fost foarte șmecher în Cosa Nostra – caporegime într-una din cele 5 familii, Colombo. Tatăl lui, John “Sonny” Franzese, a fost chiar underboss în familia aia.
Și l-au chemat niște băieți să comenteze jocul Mafia.
Și spune o povestioară drăguță, în care menționează că “do you know who i am is the worst line you can ever say to someone in that life”
Așadar, Mike Franzese povestește că era într-un bar cu care tatăl lui avea o legătură sau ceva, chestii de-ale lor de mafioți. Și în barul ăla, un client cam agresa o ospătăriță. Așa că proprietarul l-a rugat pe el, Michael Franzese, băiatul lui Sonny Franzese, să intervină. Și Michael se duce la client și au acest dialog (pe care-l reproduc relativ, că ideea contează):
Michael: auzi, de ce n-o lași tu pe fata asta în pace, că te-ai cam aprins și nu e bine
Client: băh, tu știi cine sunt io?
Michael: nu, cine ești?
Client: Știi a cui e barul ăsta?
Michael: nu, al cui e?
Client: E a unui tip, Sonny Franzese.
Michael: pe bune?!
Client: Da, și hai să-ți zic ceva. Sonny e la pușcărie acum. Dar dacă dau un singur telefon, în 5 minute vine aici fiu-său, Michael!
Finalul, zice Michael, e că l-au invitat într-o cameră mai din spate și că garantează că tipul ăla nu a mai aruncat niciodată aiurea cu nume.
(așa sunt eu, ca suflet, ca om, îmi plac poveștile cu mafioți din ăia adevărați)
Foarte tare articolul!
Foarte interesant, multumesc pentru informatie!
Si mie mi se pare interesanta fascinatia oamenilor pentru mafioti si tot felul de raufacatori din filme. Cumva felul in care sunt spuse povestile te face sa empatizezi cu ei, desi este clar pentru toata lumea ca nu sunt un model de urma in viata. Dar sunt cool 🙂