Azi a murit Cristian Pațurcă. Dumnezeu să-l ierte. A fost autorul Imnului Golanilor, din 1990, din Piata Universității. Recunosc, eu nu știu mare lucru despre el, nu pot să zic că sunt devastat de moartea lui – dar Imnul Golanilor mi-a marcat copilăria.
Un alt lider al Pieței Universății din 1990 a fost Marian Munteanu. Ceva lider al studenților pe vremea aia (dacă nu mă înșel, președinte al Ligii Studenților), acum 20 de ani, azi puțină lume își mai amintește de el. Nici eu nu-mi amintesc mare lucru de el – însă îmi amintesc clar că era cât pe ce ca minerii să-i taie capul cu toporul. Sau cel puțin așa a circulat legenda, niște ani mai târziu.
După care Marian Munteanu a cam dispărut. A intrat în lumea afacerilor. Ce convenabil, nu ? Faci un scandal serios, după care te retragi în afaceri. Din studentul care se bătea cu minerii în ’90, strigând lozinci anticomuniste, ajungem la un om de afaceri serios, dar mai ales foarte discret, îmbrăcat în costum scump. A mai apărut pe scena publică prin 2000, parcă, la ceva show-uri TV. Urma să candideze la ceva, după care a dispărut.
Ce e mai trist e că biografia lui oficială n-are nici o legătură cu ce-mi amintesc eu despre el. Pagina lui de wikipedia e scrisă sau de el însuși, sau de fratele lui. E atât de romanțioasă încât aproape că îți dau lacrimile – un om atât de cinstit, atât de corect, a luptat împotriva tuturor sistemelor și apoi s-a retras în studiu.
Nimic de-acolo nu denotă ce spunea Pațurcă despre el: “Marian Munteanu a luat-o cu afacerile, n-a mai băgat în seamă pe nimeni. Da, a ajuns ÅŸi ăsta mare ÅŸi tare. A ajuns pe dracu’. Vali Sterian a fost singurul care l-a înfruntat ÅŸi l-a făcut trădător nenorocit”. Nicăieri în biografia lui n-o să găsiți ceva legat de asta. O să găsiți doar ce sărac și cinstit e el.
Și Ruxa s-a întânit cu el la un moment dat, și nu era ca în biografia oficală.
Sigur, NU CRED să existe vreo legătură între diferențele dintre ce ne amintim noi și ce declară el, pe de-o parte, și legătura lui cu Virgil Măgureanu (fost șef al SRI) din 2000, pe de altă parte. Nici una, vă zic. Totul este o coincidență fericită.
Un articol foarte trist despre Pațurcă m-a determinat să scriu articolul ăsta.
Să nu uiți, Darie…
Eram cam copil pe atunci dar Munteanu mi-a parut intotdeauna (sau mai tarziu dupa ce am realizat cate ceva) unul care si-a cautat interesul. Nu zic ca e rau, dar nu a fost pentru mine un “golan”
Pingback: Tweets that mention Ce mai face Marian Munteanu ? Andrei Crivat -- Topsy.com
Neocomunism – foarte bună e vorba cântecului.
Pe de altă parte sunt foarte nemulțumit, și îți zic și de ce: undeva – în zona Bistrița-Năsăud – se folosește verbul “a te cânta” însemnănd că plângi, la propriu. Transpunând această idee în “foarte bine zice vorba cântecului” și nu mă refer doar la cântecul de mai sus constat că doar ne plângem. Suntem niște plângăcioși în stare să facem nimic. Cum am putut să punem un regim cu mâna dreaptă a lui Ceaușescu în frunte, după 89? (mă refer la tovarășul Ion Iliescu).
Îmi amintesc momentul în care Ceaușescu a fost prins – tatălui meu i-au dat lacrimile; sunt sigur că nu doar lui. Unde sunt acele lacrimi? Unde sunt convingerile din spatele lacrimilor?
Sunt lucruri a căror raționament colectiv (“democratic”) nu-l înțeleg.
bine ca s-a retras ca ne facea si asta viata grea pt piata univ . si el poara vina , el a fost initiatorul si mobilizatorul Acum e bine merci s-a facut cunoscut si-a atins scopurile— ce il mai lauda o alta campioana a democratiei ,,doina cornea MULT rau a facut acestei tari acesti campioni .Daca acest popor a dat jos pe ceaus. si a schimbat regimul- un lucrue sigur inapoi nu ne mai intoarcem , URSS nu mai este chiar daca mai are tancuri.
D-l munteanu era un pro-ceausist pe vremea regimului, ca mai tarziu sa fie pro-democratie. Povestile despre bataia luata de la mineri sunt false. Un lingau al autoritatii. Asta e d-l munteanu.