Există foarte puține motive pentru care eu regret că nu mai locuiesc în București.

95% din motivele astea puține sunt oameni – un om drag, un motiv pentru care îmi pare rău că-s departe.

Din restul, 4% sunt legate de magazinele care sunt în București și pe care eu mi-aș dori să le am la îndemână. IKEA, Dragonul Roșu, Băcănia Veche sunt doar câteva dintre ele.

De câteva zile, de lista mea de motive de regrete s-a lipit și faptul că Foto Union e acolo și nu aici.

Eu am fost la Foto Union, și mi-a plăcut foarte mult. Nu e vorba de fotografiile excepționale pe care le fac Cristi și Radu, nu e vorba de lumina și căldura care emană din portretele lor (cel puțin din cele pe care le-am văzut eu). E vorba de atmosferă. E vorba de doi oameni atât de pasionați și îndrăgostiți de ceea ce fac, încât transmit celor din jur din entuziasmul lor.

Zilele astea, Foto Union – cu sprijinul Pepsic și Xerox – desfășoară o poveste foarte frumoasă. Portret de familie. Fotografii tipărite pe loc sub formă de carte poștală, numai bune de trimis rudelor și prietenilor.

Povestea proiectului e aici. Iar mie mi-ar fi plăcut să merg la pozat la ei. Uite ce poze frumoase știu face: