De bătrânețe

În ultima vreme, nu prea lungă, viața mea s-a schimbat foarte mult. Și bag de samă că încă se schimbă. Nu în bine. Și eu stau și mă uit, ușor mirat, ușor descumpănit, la valurile de lucruri care se întâmplă. Și nu știu exact de care să mă ocup mai întâi.

Pe lângă asta, îmbătrânesc și nu-mi place foarte tare. Una dintre urmările îmbătrânirii e că devin din ce în ce mai meteosensibil. E foarte greșit să fii meteosensibil într-un oraș în care acum e soare și peste 5 minute e furtună, cu nori grei și apăsători.

Pentru prima dată în viața mea îmi vine să plec. Undeva departe de tot, să am un trai simplu de tot. Să mă fac pescar în Bora Bora sau ceva de genul ăsta. Și să am o amnezie selectivă 🙂

Da, știu, or să treacă toate. Că toate trec. Și toate se rezolvă cumva. Doar că din ce în ce mai rar se rezolvă așa cum aș vrea eu.

Guest post: Văz enorm, sâmțăsc monstruos

de Adi Hădean

Cei care-mi vizitează blogul au observat că nu prea mai au ce vizita. Nasol, nu atât pentru vizitatori cât pentru mine. Sunt pe jumătate autist și ieșirea din rutină îmi distruge nervii psihici din cap. Rutina presupune faptul că în ultimele 18 luni am scris pe blog cel puțin o dată pe zi, chiar și în vacanță. Uite că anul ăsta m-a luat vacanța pe nepregătite, așa cum doar iarna, seceta, inundațiile ori diversele tulpini virale sunt în stare s-o facă (dacă îmi permiteți să trag paralele). Cică aveam doar o halcă de spațiu de manevră pe serverul firmei de hosting. Lucru adevărat, n-au greșit ei cu nimic aici. Cred însă că au greșit în momentul în care nu m-au anunțat pe mine, client fidel și disciplinat, că sunt pe cale să am o problemă și că aș putea să scap într-un anume fel, respectiv închiriind (la cât mă pricep eu, consider că-s chiriaș, poate mă înșel) încă o bandă pe un sens și unul pe celălalt, să nu ne tamponăm. Cum nu s-a întâmplat așa, blogul meu nu prea mai merge. Dar va merge iar, am schimbat locuința, de azi sunt găzduit de Hosttix și probabil de mâine voi fi iar online. Ba mai mult, de săptămâna asta blogul meu va arăta altfel, se va numi tot Rețete fără secrete și va avea adresa www.adihadean.ro. Over and out, că mi se arde mâncarea pe foc (scriu această postare cu o mână pe pistol și una pe sabie, grație laptopului lui Andrei, care-l însoțește pe acesta peste tot, inclusiv în Pub).

Am nevoie de ajutorul vostru

Caut niște lucruri. Foarte vechi, foarte diferite. Dacă aveți idee cum le-aș putea găsi, sau dacă voi le aveți și mi le puteți da/împrumuta… o să vă fiu extrem de recunoscător.

1. Vacanța Mare – show-urile de la început, când nu făceau TV. Cele cu mașina Burundi (roșie, cu volan pe dreapta, te oftici ?), cu Crapu și Menumorut la furat în Germania, cu Romeo și Julieta în 3 variante și câte și mai câte

2. Seriile “Roboții”, “Imperiul” și “Fundația” de Isaac Asimov. Pentru astea… sunt dispus să fac foarte, foarte multe lucruri. Îmi doresc foarte mult să le recitesc, în ordine, fie ele și în format electronic

3. Divertis – a fost un show vechi, erau ei la curtea nu știu cărui voievod. Se vorbea acolo de scrisoarea lui Gafton din Câmpulung și apărea un indian care se numea “cel mai tare ca pământul reavăn”.

Vă mulțumesc anticipat 🙂

Ziaristul (colecție de citate)

via Vlad

Lelia Munteanu, în Gândul

Ziarist e ăla care-a prins un subiect, nu ăla care i-l citeÅŸte la televizor între două calupuri de publicitate sau ăla care uită să-l semneze când îi dă drumul pe print. Ziarist e ăla care s-a dus la o ÅŸcoală de vară cu lăutari, la o paranghelie politică: „Ce viaÅ£ă frumoasă ai!“, i-am zis. „Bagă marfă, 3500 de semne!“. Åži mi-a răspuns: „Până-n doiÅŸpe. A murit tata“. Åži l-am iertat pe piÅ£ifelnic, deÅŸi corect era „douăsprezece“. Ziarist e ăla care n-a citit despre cele trei idei pure ale raÅ£iunii la Kant (har Domnului că nu s-a spurcat la filozofie, asta l-ar reabilita în ochii preÅŸedintelui). Ziarist e ăla care trece prin viaÅ£a lui ca acceleratul BucureÅŸti-PloieÅŸti prin halta RomâneÅŸti, fără să oprească. Ziarist e ăla căruia i s-a dus smalÅ£ul la cadă ÅŸi mâine trebuie să scrie despre noile modele de jacuzzi.

Cristian Șutu

Ziarist e ÅŸi ăla care scrie ÅŸtiri (ba chiar reportaje) privindu-le în direct la televizor. (…) Ziarist e ÅŸi ăla care n-are surse decît la agenÅ£iile de presă. Åžtirile semnate de el seamănă izbitor de tare cu cele de la “surse”, dar mă-sa nu ÅŸtie asta cînd arată ziarul la vecini. (…) Sau ăla pentru care opinia celui incriminat într-un articol scris de el e totuna cu vocea robotului care-i spune “abonatul telefonic nu poate fi contactat” (…) ZiariÅŸtii ăÅŸtia sunt mult mai mulÅ£i decît ziariÅŸtii ăia. Din nefericire.

Cele mai faine și mai trist de adevărate texte despre ziariști, respectiv despre lucrători în presă, pe care le-am citit .. nu știu, de multă vreme.

PS: bonus, extras dintr-un comentariu preluat de la Vlad


– Din 100 de ziaristi, doar 10 AU AFLAT ce inseamna Ziarist (pe restul de 90 nici nu ii intereseaza, considerand ziaristica doar o cale de a ajunge in fata, de a castiga o paine sau de a barfi ‘legal’).
– Gasim 100 ziaristi care AU AFLAT si, din ei, doar 10 care INCEARCA sa aplice ce au aflat.
– Gasim iar 100 ziaristi care INCEARCA sa aplice si, din ei, doar 10 NU FAC RABAT la normele Ziaristului. Nu se prostitueaza adica.
– Gasim iar 100 ziaristi care NU SE PROSTITUEAZA si, din ei, doar 10 SUNT IN STARE SA RENUNTE atunci cand alternativa este incalcarea ONOAREI DE ZIARIST. Ei vor sluji Adevarul in orice situatie, chiar daca pot sa moara, sa fie schingiuiti sau dati afara pentru ca il exprima. Acestia 10 sunt adevaratii Ziaristi. ZIARISTII (SCRIS MARE, BOLDUIT).

Vocea nopții ăsteia

În seara asta m-a pălit rău melancolia. Nu-i așa complicat, te izbește la un moment dat un gând răzleț despre tinerețea ta, despre ce flăcău erai, despre ce frumos credeai în tine, despre ce vise aveai, despre ce viață fără probleme.. în fine, nu asta vroiam să zic.

Și când m-a pălit melancolia, am început – ca de obicei – să ascult muzica acelor vremuri. Că mai asculți un vers, îți mai vine în minte o frântură de imagine cu tine în bobocul vârstei.. în fine, nici asta nu vroiam să zic.

Și cum asculta eu așa Cranberries, Roxette și Sade, mi-am dat seama că Dolores a fost una din cele mai faine voci (și mai este, că doară n-o fi murit sau ceva) pe care le-am ascultat vreodată.

PS: dacă tot am zis de melancolii, de tinerețe și de Sade și de Roxette, mai luați două

PPS: Și ultima, și gata. Dar nu poți fi melancolic într-adevăr fără Mylene Farmer 🙂

Coincidențe

Poate sunt eu cu capul.

Dar nu vi se pare că refrenul de la piesa asta:

Daca Pleci

seamănă măcar un pic cu refrenul de la piesa asta ?

Blek Panters – Barbara

Iubesc WolframAlpha

Plecând de la acest post de pe Rezistența Urbană, am fost curios ce zice Wolfram despre acest blog. Uite ce zice:

wolfram

Deci scrie pe internet, da ? Negru pe alb, da ? așa că nu poate fi contestat. Mari companii, vă aștept.

PS: Arhi zice că Wolfram ăsta e autodidact. Asta înseamnă că de-a lungul timpului o să învețe că-mi place să văd numere mari și, într-o lună două, o să-mi spună că am 100.000 pe zi ?

PS2: Și dacă e așa deștept și învață singur, într-o bună zi o să-l întreb cine ce-l mai meseriaș dintre meseriași și el o să spună că eu, așa-i ? 🙂

Random

LATER EDIT: și ce dacă am scris mult și aiurea ? eu zic să citim tot, cu atenție, punct cu punct. Și să analizăm împreună: oare ce-a vrut să spună autorul la punctul ăla ? sau la celălalt ?

O multitudine de gânduri fără absolut nici o legătură, care se bat cap în cap în capul meu, la ora asta – nu foarte târzie – din noapte, și pe care le dau afară ca să nu facă poc. Capul, zic. Și ceva zvonuri ușurele, de sâmbătă seara.

  • azi am fost să jucăm airsoft. Au venit cei de la Airsoft Club Deva, ne-am strâns și din Cluj o mână bună de oameni… eu sper că toată lumea s-a simțit cel puțin atât de fain cât m-am simțit eu. Da, am avut și nemuritori (acel gen de jucători de care vorbea Visurât cu ceva vreme în urmă), dar probabil că, cu timpul, o să formăm la Cluj încă o echipă faină (pe lângă cele care există deja)
  • (ăsta e unul dintre zvonuri) cică pe piața de publicitate din Cluj la tăți li-i greu (©), dar unora mai greu ca altora. Motiv pentru care s-ar putea să urmeze niște mici mișcări de trupe. Că altfel nu pricep de ce diverși oameni pe care-i cunosc din agenții caAdVeritas sau Amprenta trimit într-o veselie CV-uri la agenții ca Vitrina, și ăsta e doar un exemplu.
  • Sunt tare încântat de concertele din ultima vreme din Irish & Music Pub. După Bitză și Sarmalele Reci, săptămâna asta am avut Grimus (Ruben a fost foarte încântat) și UNDE, o formație de folk care-mi place foarte tare. Urmează Puya, pe 14 mai
  • (ăsta e alt zvon) Cică ditamai compania dintr-o țară Uimitor de Semeață și Amețitoare vrea să intre in România (ba chiar în Estul Europei), taman la Cluj, taman în plină ditamai criza. Dacă se confirmă cel puțin parțial, o să revin cu detalii, că e ce-am auzit eu suna foarte tare.
  • Deci cum zicea Arghezi ăla ? Tare sunt singur, Doamne, și pieziș ? sau cum ? Și oricum, ce dracu știa el ?
  • Oare eu, dacă aș face un film artistic despre, să zicem, Chinezu – n-aș alege un actor așa, care să semene măcar un pic cu Chinezu ? Sau, dacă aș face un film documentar despre Mordechai – n-aș alege un actor așa, care să semene măcar un pic cu Mordechai ? Și tot așa, dacă aș face un film oarecare despre Nixon, n-aș alege un actor care să aducă, măcar cât de cât, cu Nixon ? (ați observat cum nicăieri n-am zis “un film despre Groparu” ? asta din cauză că Groparu este de nereprodus în filme, vă zic io; filmul nu-l poate cuprinde)
  • E bine când mănânci mult caju ?
  • Băi, Visurâtule, nu dai drumul la proiectul ăla secret la care lucrezi tu de multă vreme ?
  • Ioi, ce faine îs noile episoade de Rețete fără secrete cu Adi Hădean, de pe Ebucataria… (acum merge un smiley de ăla salivând, da’ cine posedă ca să-și permită ? poate doar bloggeri celebri care apar și la televizor) (în paranteza anterioară sunt mai multe linkuri, câte unul – diferit – pe fiecare din ultimele cuvinte)
  • ce de-amboulea pun paranteză după paranteză.. și ce inutilă a fost explicația aia cu linkurile, că oricum se prindea oricine…
  • Lirca e un tip foarte simpatic, în caz că n-ați știut.
  • Ce aiurea și haotic e postul ăsta, nu ?
  • Și totuși, ce dracu știa Arghezi ăla ? Nu știa nimic.

Mno, hai că vă las c-o piesă faină cu UNDE, dacă tot v-am zis de ei: Pietre, cu versuri de Lucian Blaga

PS: așa-i că-i tare tehnologia asta ? Să poți pune link către Lucian Blaga nu-i de colea!

Concerte și autografe

La Irish & Music Pub, unde cu onor prestez zilnic tot felul de lucruri, se întâmplă săptămânal tot felul de concerte. Spre exemplu, în ultima vreme au fost Veritasaga/RAN”S, Luna Amară sau Byron.

Și ce mi-am zis eu ? Dacă tot mă întâlnesc, practic, la bere cu atâtea trupe faine, ia să încep eu o colecție nouă, de albume cu autograf. M-am gândit destul de târziu, dar am timp să mai recuperez, clar. Până acum, “colecția” cuprinde 2 albume: Omul cu șobolani – “Dansăm legați la ochi cu spatele la zid” și El Negro – “Antipanica”.

Ambele concerte au fost foarte faine. La El Negro mi-a părut rău, că au nimerit în seara Paștelui Catolic, motiv pentru care a fost foarte puțină lume la concert. În orice caz, mult mai puțină decât meritau, la cât de bine știu să facă show. Oricum, cu ocazia concertelor ăstora, am redescoperit și El Negro (nu mai ascultasem de la “Mi-e dor de tine”) și Omul cu șobolani (tot așa, nu mai ascultasem de multă vreme).

Acum abia aștept concertele Biță (pe 24 aprilie) și Sarmalele Reci (pe 25 aprilie), să-mi îmbogățesc proaspăta colecție cu autografe noi 🙂

El Negro – Liniștea

Omul cu șobolani – Fantomele joacă șah cu sufletul meu

Replica zilei

Vine din filmul ăsta

A man can live a good life. Be honorable, give to charity… But in the end, the number of people who come to his funeral is generaly dependant on the weather

PS: Mi-a mai spus asta și Rabbi, cu mult înainte să văd filmul.