Uneori, te-apucă dracii. Când prietena (sau iubita, sau soția, sau amanta – după sufletul și posibilitățile fiecăruia) suspindă profund când vede în vreo revistă sau pe tv vreun Brad Pitt. Sau vreun Robert Downey Jr. Sau vreun alt dandy la modă, erou de moment al ecranului sau al scenei.

Și-atunci, te-apucă dracii. De ce, te întrebi ? Pentru că ea îl vede frumos – așa a impus industria filmului, niște standarde în care poate nu te încadrezi. Și pentru că e celebru și pentru că e intangibil. Sigur, ea nu se gândește că totuși poate nu-i un om bun (ca tine), romantic, tandru, atent, altruist (ca tine). Poate el n-ar da cu aspiratorul, poate nu i-ar găti, poate nu ar duce-o la teatru și film, poate nu i-ar cumpăra flori așa de des cum îi cumperi tu. Dar ea nu se gândește la asta. Și-atunci, te-apucă dracii. Că tu dai ce-ai tu mai bun, mai corespunzător în relația cu ea, și ea îți spune zâmbind că ORICÂN te-ar înșela cu Robert Downey Jr. Sau cu Brad Pitt. Sau cu Hugh Jackman.

Mai țineți minte sondajul ăla care spunea că nu știu cât la sută dintre femei și-ar părăsi partenerul cu Mircea Badea ? Da, era tristă această concluzie, dar nimeni n-a zis că CELE MAI MULTE și l-ar părăsi pentru Hugh Jackman. Păi de ce, frățioare ? Că sigur n-are unghii lungi ca-n X-Men în realitate, să stați să le vopsiți împreună. Sunt convins că și el miroase a transpirație, mai bea, mai iese cu golanii la bere. Unde mai pui că, probabil, dă pe-acasă din an în Paște, că e ba la filmări, ba la sesiuni de autografe, ba prin cine știe ce cluburi de fițe. Peste tot, înconjurat de fane nebune, cărora din când în când le mai cedează. Și-atunci, de ce ai vrea (sigur, ipotetic vorbind) să-l înșeli cu un specimen de ăsta pe omul de lângă tine care te iubește, îți suportă toanele, face cumpărături și șterge praful ? Doar pentru că în vremurile noastre a fost impus ca standard de bărbat bine ? Vouă v-ar conveni dacă noi v-am înșela cu Halle Berry ? Sau v-am părăsi pentru ea ? Nu cred, zău.

Un băiat mai pățit (sau poate mai mulți, nu m-am prins) a făcut un grup pe facebook la care am aderat instant. Grupul Anti Hugh Jackman. N-o să le facă pe ELE să nu-l mai vrea, da’ măcar acolo se pot exprima și alte puncte de vedere. Că și ăla e, totuși, un om – iar Hugh Jackman e doar primul target în încercarea detronării miturilor de frumusețe impuse de Hollywood.

Robert a profitat de perioada pe care am petrecut-o în București și mi-a luat un interviu. Lung al naibii, deocamdată sunt online primele 3 episoade, în care zic tot felul de lucruri despre copilărie, despre mutarea la Cluj, despre ebucataria.ro, despre prietenii din online, despre mama și câte și mai câte.

Deci îl puteți vedea aici. (la sfârșitul articolului sunt 3 linkuri, fiecare către câte un episod)

1. Pe ebucataria.ro am pus o rețetă video – Pui Tikka Masala – gătită de Arun Kumar la restaurantul Agra Palace. O să vă placă, e cu flăcări. Și la propriu și la figurat.

2. Liviu își face post de radio.

3. Leapșa de la Makavelis:

• berea preferată – uzual, timișoreana la halbă sau becks. neuzual, nicksicko, jelen pivo
• vinul preferat – de când nu mai beau vin roșu, Errazuriz Chardonnay Max Reserva 2007
• băutura spirtoasă preferată – Lagavulin, pălinca de Zalău, loza, caisia, slivovica. (da, știu, destul de diferite)
• lichiorul preferat – beau lichior mai rar de o dată la 3 ani, deci nu știu.
• digestivul preferat – Unicum
• cocktailul preferat – nici de astea nu beau, deci nu știu.
• băutura răcoritoare preferată – granini de mere

Și leapșa merge mai departe la domnu’ Chinezu.

Daily Cotcodac, care fix azi împlinește un an. Și felicitări, Julius. Mai ales pentru premiile pe care (știu că) le vei lua la RoBlogFest 🙂

… ca să nu credeți că m-au răpit extratereștrii, or ceva 🙂

Într-o ordine aleatorie

• sunt în deplasare, de PREA multe zile deja, încercând să rezolv o problemă care mă macină de niște luni întregi. De data asta, nu mă întorc acasă până n-o rezolv.
• am descoperit rugby-ul și frumusețea lui. Cu ajutorul Chinezului (care m-a dus la meciul România-Georgia, 22-10, yey!) și al Turambarr-ului (care a avut răbdare să-mi explice un meci întreg fază cu fază), rugby-ul a devenit cea mai nouă pasiune a mea.
• Am gătit pentru refresh.ro și o parte din dietetik.ro 🙂
• Am filmat pentru ebucataria.ro la un restaurant indian, cu un bucătar indian, care a gătit niște mâncăruri indiene care m-au dat pe spate. O să le publicăm pe site, în scurt timp.
• că tot veni vorba, la concursul de cronică de pe ebucataria.ro se mai poate vota până joi. Să le și citiți înainte de votare, bine ? 🙂
• a, era să uit: MUSAI să citiți noua carte a Oanei, “Parfumul văduvei negre”. Că io sunt unu’ din personaje, mai exact cel care… adică nu, nu vă zic. Mai bine o citiți 🙂 În plus, cartea-i atât de faină că n-am lasat-o din mână când am început-o. Am terminat-o într-o noapte.

Bun, cam asta e. La care se adaugă că mai gătesc azi niște chestii faine pentru niște oameni și că am cunoscut o mulțime de oameni pe care îmi doream să-i cunosc. Și am dat un super interviu, dar detalii despre ăsta vă dau la vremea lui.

#cluj să nu fiți cuminți până mă întorc, ok ? 🙂

Ioi, că de multă vreme n-am mai scris pe-aici. Da’ zău că n-am avut vreme. Să vă zic:

1. Am fost la Timișoara, la evenimentul organizat pentru Daniel. Nu știu ce să vă povestesc – cred că a fost cel mai impresionant eveniment de gen la care am fost vreodată. S-a spus deja totul (vă dau doar două linkuri, la Nebuloasa și la Tomata). Eu vă spun atât: oamenii ăia, care au organizat toată povestea – Nebuloasa, Mile cu Ramo, Raul, Cristina, Amalia Matei – mă fac să-mi doresc să fiu un om mai bun.

M-am bucurat să cunosc zânele, care chiar sunt zâne. M-am bucurat să-l cunosc pe Piticu, îmi doream mult și e un tip chiar atât de fain pe cât mi-am imaginat că e. M-am bucurat să petrec niște timp (și niște cântări 🙂 ) cu prieteni vechi și noi – Mirică, Ovi & Corina, Sebi & Denisa, Tudor & Anca, Cârli, Cristina & Dan, Raka, Milo, Daniel, Horia – sper că n-am uitat pe nimeni.

*inside joke* A, și dacă cineva din Timișoara o știe pe tipa de mai jos, să-mi dea de veste *end inside joke*

2. Între timp, Adi Hădean și-a luat o mega țeapă cu ditamai Altexu’ – vedeți aici detalii

3. #cluj Dacă e cineva interesat să închirieze un super apartament de 2 camere, dați un semn la comentarii. Apartamentul e ăsta.

4. Concursul de cronică de pe eBucataria s-a prelungit, din motive de “nu-l mai întindeți puțin ? că n-am apucat să merg să fac poze”. Așa că premiile noastre așteaptă cronicile voastre până pe 11 martie.

Vedeți ce ocupat am fost ? 🙂

O secvență care sunt convins că-i va plăcea lui Andrei Roșca 🙂

Star Trek – The Nex Generation, sez. 2 (1988)

Mi-e clar că sunt. Nu analizez lucrurile în profunzime, n-am gusturi cultivate, n-am criterii bine definite, n-am mai nimic. Și cel mai trist e că n-am păreri categorice

În ultima vreme, descopăr aproape zilnic simplitatea minții mele. De exemplu, ascult o piesă. Mă bucură, mă înveselește, mi se pare faină, o împart cu alții (am eu și defectul ăsta, că atunci când îmi place câte o chestie simt o nevoie aprigă s-o împart cu alții). După care văd o grămadă de oameni (care mai prieteni, care mai amici, care mai cunoscuți, da’ în general oameni despre a căror inteligență am o părere foarte bună) dând de pământ cu piesa aia. Sau văd un film care-mi place, după care ascult sau citesc, mut, aproape intimidat, părerile categorice ale oamenilor din jurul meu, care statutează cu o claritate de cristal că filmul ăla, care mie mi-a plăcut foarte tare, e o porcărie.

Numa’ întreb: vouă, cei care le-ați văzut, v-a plăcut Sherlock Holmes ? Dar Avatar ? Dar Invictus ? Dar The men who stare at goats ?

Pentru că aici intervin confuzia. Ascult sau citesc o părere care spune, în cel mai categoric mod, că Sherlock Holmes (e doar un exemplu, un fim care mie mi-a plăcut foarte tare, da ?) e o porcărie de film, cu actori care joacă slab, fără poveste și care n-are nimic în comun cu marele personaj. Mă intimidez – sunt așa de superficial că mie mi-a plăcut porcăria aia. Las capul în jos – ce naiba, eu nu mă pricep așa de bine la filme, n-am curaj să spun în cel mai categoric mod că e un film bun. Și mă confuzez – ok, ăsta din fața mea spune categoric că e un film prost, da’ cel din dreapta spune la fel de categoric că-i un film bun.

Numai eu nu pot spune categoric nimic.

Parcă nici să spun categoric că sunt superficial și confuz nu-mi vine – totuși, nu mă pricep așa bine la superficialitate și confuzie.

Pentru că a fost o săptămână plină cu tot felul de chestii, cea mai de samă fiind faptul că-s cobză de răcit, n-am apucat să fac două lucruri.

1. La mulți ani Trilulilu, care a împlinit ieri minunata vârstă de 3 ani.
2. Leapșa de la Rabi Mordechai, care mă întreabă cu ce ne mai râdem noi când o trece flama violetă (care io sper c-a trecut, între timp). Și răspunsul meu e simplu. O să ne râdem de orice. Pentru că ce altceva mai putem face ?

Gata, mă duc să zac.