Era o zi de octombrie a anului 2004 când am venit aici.
E o zi de octombrie a anului 2010 când plec de-aici.
Poate e un ciclu, n-am idee.

Dar plec cu sufletul greu.

În orașul ăsta am învățat, am râs, am plâns, am avut realizări, am avut eșecuri, am iubit cel mai mult, am suferit, am avut momente de entuziasm nejustificat și zile de depresie adâncă. În orașul ăsta m-am reinventat de mai multe ori și orașul m-a acceptat de fiecare dată. În orașul ăsta am trăit intens toate trăirile posibile, nimic din ce e omenesc nu mi-a fost străin.

În orașul ăsta am cunoscut unii dintre cei mai frumoși oameni pe care viața ți-i poate scoate în față. Trăind aici, am legat prietenii fără de care eu n-aș fi eu, cel care sunt astăzi. În orașul ăsta am cunoscut și câțiva oameni de nimic – dar și ei, fără să intenționeze asta, m-au ajutat să devin ceea ce sunt.

În orașul ăsta mi-a fost bine.

Îmi e greu să plec. O fac cu speranța (pe naiba, chiar cu convingerea) că unde merg, o să-mi fie la fel de bine.

În fond, binele stă (și) în oamenii de care ești înconjurat. Sau așa cred eu, cel puțin.

Mulțumesc, Cluj, pentru cei mai frumoși ani din viața mea de până acum. Szia.

8 septembrie

Probabil că voi, cei care mă citiți constant (bine, nu prea scriu eu constant, da’ asta-i altă poveste) cunoașteți pasiunea extremă (să nu spun obsesia, că sună patologic) pentru sârbi și Serbia.

Nasa Rec este ziarul Uniunii Sârbilor din România. În numărul curent (care o să fie pe tarabe în Timișoara de vineri, 6 august) e un interviu cu mine. Despre Mile, Serbia, sârbi, Kosovo, găteală și multe alte lucruri.

Motiv pentru care, azi, sunt foarte happy 🙂

După o analiză matură și atentă, care a durat aproae 4 secunde intense, am decis că următoarele lucruri nu-mi mai trebuie, așa că le vând. Dacă sunteți interesat/ă, lăsați un comment cu o adresă corectă de mail, să vă pot contacta.

1. Camera video Sony DCR-HC47, MiniDV – 500 lei. Specificații aici. Am la ea un docking station și cablu firewire s-a vândut 🙂

2. Cameră video HD Kodak Zi6 – 400 lei. Specificații aici. E în garanție, n-are acumulatori și card, are în schimb încărcător de acumulatori și cablu USB s-a vândut 🙂

3. Telefon Nokia E65 – 200 lei. Specificații aici. E destul de folosit (pielea e jupuită în câteva locuri și trebuie curățat) dar funcționează ok.

Desigur, primul venit, primul servit.

… pentru că tot vine ziua mea imediat, și nu faci, vorba aia, 32 de ani în fiecare zi. Nu ?

Deci

Pentru toți mogulii care mă citește, în special pentru dom’ Patriciu, pentru dom’ Vântu și dom’ Voiculescu, fără număr, se știeeeeeeeeeeeee

Iaca ce vreau io musai:

1. Acest Acer Aspire. Sau, dacă nu, măcar acest Acer Extensa (astea nici măcar nu-s de fițe, chiar îmi trebuie, pentru a-mi desfășura activitățile într-un mod civilizat, of, nici nu vreau să discut despre condițiile grele etc)

2. Un Iphone 3gs. Sau, în egală măsură, un HTC Desire. (adevăru’ adevărat îi că nici astea nu-s chiar fiță, că am nevoie de un smartphone bun pentru a-mi desfășura activitățile etc)

3. Această stație CB, dar numai și numai musai însoțită de această antenă pentru stație CB. (ok, recunosc, asta îi un pic fiță, da’ e distractivă și utilă)

Kthxbye

PS: pentru detalii despre livrare, culori sau alte amănunte, apelați cu încredere la comentarii sau la pagina despre mine.

PPS: În principiu, orice altceva e bine venit.

Later Edit: că nici nu știu cum l-am uitat. Mai vreau și acest blitz. Evident, ăsta nu-i deloc fiță.

1. Azi, de la 17.00, avem TweetMeetCJ, sponsorizat de City Plaza. Detalii aici + un vorbitor surpriză.

2. Azi, de la 20.00, WWW Party 3 – Summer Edition, în Irish & Music Pub. Detalii aici

3. Mâine mergem la Golf Community Challenge. Ștefan ne-a invitat – Groparu, TvDece, Makavelis, Lorand, Psaico, Ruben, Bungust, eu și alții (că n-am toată lista de invitați) – la acest eveniment caritabil, organizat de Qual, City Plus și Golf Club Paul Tomiță

Righto, off to work now

Fapt: o tipă are o relație cu un tip. “un cămin armonios”. Au un copil de câteva luni. Tipul se îndrăgostește pe facebook de o altă tipă. Își lasă iubita și copilul, îi părăsește, pleacă de-acasă.

Acolo unde e scrisă povestea, o parte dintre comentatori insinuează că-i vina tipei, pentru că “a fost pasivă”

Concluzia mea: tipul e un mizerabil, pentru că a făcut un copil și apoi și-a dat seama că vrea să-și trăiască viața. Cei care dau vina pe tipă sunt niște ipocriți.

Concluzia unei prietene: parțial, cel puțin, e vina ei. de ce ? pentru că în general, unele femei nu mai au grijă de ele după ce fac un copil – poate așa a fost și în acest caz. Și poate el e tânăr și vrea să-și trăiască viața.

Stai… CE ??

1. Dimineață, când mergeam spre Imagistica, pe o porțiune unde nu putea încăpea decât o mașină, într-un capăt eu, într-un capăt Arpad Paszkany cu frumosul său Ferrari. Omul s-a oprit pe dreapta și m-a lăsat să trec. I-am mulțumit (făcându-i semn cu mâna, desigur)

După amiază, când plecam de la Imagistica, pe o altă porțiune îngustă de stradă, într-un capăt eu, într-un capăt Arpad Paszkany, cu frumosul său Ferarri. M-am suit pe bordura din dreapta și i-am făcut semn cu farurile să treacă. Omul mi-a mulțumit (făcându-mi semn cu mâna, desigur).

Întrebarea este: oare merg prea des la Imagistica ? (Arpad Paszkany locuiește în apropiere, zic)

2. Un prieten m-a sunat din tren (București – Cluj) să-mi povestească cum a încercat un puști să-i vândă un ziar. Puștiul i-a zis, privindu-l în ochi, că în ziar va găsi un articol în care se relatează pe larg moartea lui Cristian Tudor Popescu într-un accident de mașină, precum și (într-un alt articol) care-s cauzele sinuciderii lui Petre Roman. Privindu-l în ochi, da ? Un puști…

Personajul “eu” este Zicu, de la tvdece. Personajul “Andrei” sunt eu.

Eu: “Stau la masa mea cea mica si compun o scrisorica”
Andrei: sa ne oprim, pentru inceput, aici
Eu: de acord
Andrei: ce intrebari se nasc in capul melomanului de indata ce aude aceste versuri?
Eu: pentru inceput, as vrea sa mentionez ca versurile induc o stare de confort prin prezenta pronumelui posesiv “mea”

Continuarea poate fi citită (musai) aici