La Webstock

De câte ori am ocazia să ajung la vreun eveniment organizat de Cristi Manafu, rămân impresionat de cât de bine știe omul ăsta să le facă. Așa și la Webstock – conferințe în mai multe săli, sute de oameni și-un Manafu omniprezent care a făcut cumva ca totul să pară foarte simplu. Și nu e, sunt sigur că nu e.

Da, eBucătăria n-a luat premiul pe care speram să-l ia, dar am învățat de la Andrei Roșca să înțeleg că și eșecurile au valoarea lor. Din eșecuri înveți. O să luăm premiu anul viitor 🙂

Dincolo de asta, participarea la Webstock (pentru prima dată) a fost un câștig pentru mine. Pe de-o parte, am văzut câteva prezentări foarte faine. A lui Bobby (are o priză la public pe care n-am văzut-o la mulți vorbitori), a lui Andrei (pe care o puteți vedea aici și care mi-a lămurit niște idei cărora nu știam să le dau formă) și a lui Marco Kind, de la Vodafone, au fost cele care mi s-au lipit de suflet. Pentru că am fost în ziua aia și la alt eveniment (lansarea Internet Explorer 9, despre care vă povestesc eu mai încolo) am pierdut niște prezentări la care vroiam să asist (a lui Ionuț sau a lui Răzvan, de exemplu) dar sper că or să apară pe net în curând.

Pe de ală parte, m-am bucurat mult să mă întâlnesc cu o grămadă de oameni care mi-s dragi. Că și de aia îmi plac evenimentele astea, că-s ocazii să-ți revezi prieteni de departe. 🙂

Și m-am bucurat mult pentru niște premiați: Cosmin și Triluliu, cu “La Mall” (locul 1 la Virals), Adrian Hădean și Trilulilu pentru Cook’n’Rolla (l0cul 1 la Publishing), Ruben și Lorand cu uTweet (locul 2 la Microblogging Projects), Costin cu ReFresh (locul 3 la Publishing), Vitrina cu Agenda BT (locul 3 la Utility) și camionul de premii luate de Cătălin Teniță 🙂

Casa Natural

toate pozele sunt făcute cu Samsung Galaxy S

Când ieși din București spre Brașov, dacă faci un mic ocol pe șoseaua Pipera-Tunari, la numărul 48 se află magazinul Casa Natural.

În care cu mult interes m-am oprit zilele trecute, că de multă vreme mă amenința Maria c-o să vad eu ce chestii faine sunt pe-acolo.

Și sunt, pe cuvânt că sunt. Am găsit acolo tot felul de brânzeturi maturate, cu piper, cu chimen și de multe alte feluri. Am găsti o pastramă de oaie cum numai în Mărginimea Sibiului am mai mâncat. Mai sunt pe-acolo cârnați tăiați cu satârul (carnea nu se toacă la mașină, ci se mărunțește cu satârul). Am găsit un parizer țărănesc care mi-a amintit de copilărie, pentru că n-avea nimic în comun cu mizeriile care se vând azi prin magazine pe post de parizer. Mai sunt acolo și niște cârnați de vită în maț de oaie de care pur și simplu nu te saturi. Tot felul de minuni găsești pe-acolo.

Nu vă mai zic de prăjiturile de casă, care CHIAR sunt de casă (am mâncat niște cornulețe aproape la fel de bune ca cele pe care le face mama).

Mai au oamenii pe-acolo zacuscă, dulcețuri și tot felul de uleiuri (de exemplu, ulei de nucă sau ulei de mărar).

Și mai multe feluri de miere.

A, și am găsit o bere faină, fermentată natural, fără enzime – Bere Trei Stejari.

Mi-a plăcut tare mult magazinul – pe lângă faptul că produsele nu au conservanți sau alte mizerii chimice, e și amenajat foarte fain. Dar cel mai mult mi-a plăcut pasiunea cu care Florian, proprietarul Casei Natural, își prezintă marfa. Omul ăla pur și simplu iubește produsele pe care le vinde. Și bate țara în lung și în lat să găsească oameni care încă fac produse tradiționale și naturale. Adică pe bune, complet naturale.

A, era să uit de sucul de mere. Genial 🙂

Ăsta nu-i un post plătit. Pur și simplu mi-a plăcut foarte tare magazinul și am zis să vi-l recomand. Merită să faceți un drum pe-acolo, dacă sunteți în București.

Any given sunday

I’ve made every wrong choice a middle-aged man can make.
I, uh, I’ve pissed away all my money, believe it or not.
I chased off anyone who’s ever loved me.
And lately, I can’t even stand the face I see in the mirror.
You know, when you get old, in life, things get taken from you. I mean, that’s… that’s… that’s a part of life.
But, you only learn that when you start losin’ stuff

de aici

Tu ce faci cu 1 leu ?

Eu, mărturisesc, nu m-am gândit niciodată la ce poți face cu un leu. M-am gândit la ce-aș putea face cu 3 milioane și jumătate de euro. M-am gândit la ce-aș putea face cu 1 milion de euro. M-am gândit la ce-aș putea face cu 100 de mii de euro. Recunosc, m-am gândit și la ce-aș face cu 17.500 euro.

Dar la ce-aș putea face cu un leu, nu m-am gândit. Nu-mi amintesc când am dat 1 leu ultima oară pe ceva. Chiar, pe bune, ce poți cumpăra cu fix 1 leu ?

Adică îl poți da unui amărât pe stradă, îl poți lăsa unei vânzătoare simpatice, poți plăti la parcare cu el. Da’ altfel, ce se poate face cu un leu ?

Voi ce-ați face cu un leu ?

Se caută un puști

Da, tot post pentru clujeni și ăsta

Pe 15 septembrie va avea loc meciul de Champions League CFR Cluj – FC Bassel. Pentru acest meci, Adidas caută un puști cu vârsta între 9 și 14 ani, care să fie “official match ball carrier“. Adică puștiul care va fi ales va intra pe teren la începutul partidei și îi va înmâna arbitrului mingea oficială a meciului.

Așadar, dacă sunteți din Cluj și aveți un băiețel între 9 și 14 ani care s-ar bucura să intre pe teren să facă acest ritual de înmânare a mingii, vă rog să-mi trimiteți până cel târziu vineri, 10 septembrie, o poză a lui pe andrei punct crivat arond gmail punct com. (înlocuiți, evident, punt cu . și arond cu @ ). Sau puteți lăsa la comentarii un link către poză.

Marșul pentru combaterea diabetului

iarăși, post pentru clujeni, îndeosebi

Joi, pe 9 septembrie, va avea loc “Marsul clujenilor pentru combaterea diabetului” (facebook). Cea mai mare dorinta a noastra este sa strangem cat mai multi participanti la marş. Pentru fiecare participant, Centrul Clinic de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice va primi din partea organizatorului o donaţie de 10 RON.

Evenimentul e organizat de Sanofi-Aventis și are loc de la ora 19.00 (pe 9, cum ziceam) în Parcul Central. Suntem așteptați (și sper să mergem cât mai mulți) la 30 de minute de mișcare. Știați că 30 de minute de mișcare pe zi reduc riscul de diabet cu 40% ?

Sper să ne vedem acolo.

Cuburile cu 1 leu

post pentru clujeni, îndeosebi

Nici nu m-am întors bine din Dobrogea, că în fațăla Iulius m-am ciocnit cu cubul ăsta. Plin cu hârtii pe care scrie 1 leu. Se face Ateneu la Cluj ?

Hai s-o punem de-un mic concurs – dau 6 beri Ursus cititoarei sau cititorului care ghicește (primul/prima) care-i faza cu cubul ăsta.

Later edit – înțeleg că mai sunt și la Polus și la Pța. M. Viteazu.

Later edit 2 – dacă primul care ghicește nu bea bere, înlocuim cu echivalentul în vin sau suc. Adică 2 sticle de vin sau de suc.

Prin România. Ziua 3.

Postul ăsta e mai lung, că ultima zi a fost mai funny 🙂 “Prin România” a fost un proiect inițiat de Petrom și Bobby Voicu.

Ziua a început (la 7, ca toate celelalte) cu căutarea Peșterii Liliecilor. Din păcate, din cauza vegetației foarte bogate (și a faptului că eram cam pe fugă) n-am găsit intrarea, așa că ne-am dus în Cheile Dobrogei. Stâncile alea din poză nu-s chiar stânci, sunt niște recifuri coraliere, dat fiind că dealurile astea erau cândva fundul Mării Thesis.

Acolo a fost o bună ocazie ca Bobby să testeze încă un pic Dusterul (o mașină care, sincer vă zic, a fost MULT peste așteptările mele).

Și dacă tot mai stăteam pe-acolo, am făcut un ședință foto cu o călugăriță, care a stat la pozat pe mâna lui Doru.
Citește mai departe

Prin România. Ziua 2.

Doamne, frumoasă-i Dobrogea. Știu, mă repet – da’ ăsta-i gândul primordial care mă bântuie după 3 zile petrecute pe-acolo, cu proiectul Redescoperă România inițiat de Petrom și Bobby Voicu.

A doua zi a început al naibii de dimineață. Am mers cu toții (am fost 17 oameni, îi vedeți aici pe toți) să vedem Cetatea Libida, la Slava Rusă. Cetatea a fost cea mai mare aglomerare urbană din România (așa cum o știm azi) ocupată de romani. Avea 24 de hectare (în zona fortificată) și încă 4 în afara zonei. Astăzi, jumătate din cetate se află sub casele oamenilor. De-a lungul vremii, diverși imbecili căutători de comori au distrus boltele unor turnuri (aflate cam la 2-3 km de ziduri, îngropate într-un deal). Dacă ajungeți acolo, să mergeți la tabăra de arheologie să căutați familia Iacob. Stau acolo cam 2 luni pe an (vara) dar stând la povești cu ei ajungeți să vedeți cu ochii minții istoria Libidei. E impresionant să te uiți la un zid și cineva să-ți explice “uite, stratul ăsta a fost pus în secolul 4, iar acesta a fost pus peste el, în secolul 6”.

Am vizitat apoi Cetatea Argamum, la Jurilovca. Legenda zice că argonauții s-au oprit și aici când au fost să caute lâna de aur. Argamum este cea mai veche așezare de tip urban de pe teritoriul României, menționată într-un izvor antic (de către Hekataios din Milet, prin secolul 6 î. Hr.). E pe malul lacului Razim (nu pe malul mării, cum mai aveam puțin și-o convingeam pe Andra 🙂 )

A treia cetate vizitată în acea zi a fost Enisala. Parțial restaurată, Enisala oferă vizitatorului turnuri și ziduri semețe pe un vârf de deal, într-un peisaj absolut superb (și nu, nu mă joc cu superlativele). A fost construită de genovezi, acum 7 secole.

Ultima cetate a zilei a fost Histria. Muzeul din incinta cetății e impresionant. Găsești acolo tot felul de vase, unelte și inscripții, unele vechi de mai bine de 2.000 de ani. Cetatea a fost ridicată în secolul 7 î. Hr.

Ziua s-a încheiat la Constanța, unde am mâncat la restaurantul Beta. La restaurantul ăsta se mănâncă ATÂT de bine, că o să scriu un articol despre el pe Ebucataria, cât de curând. A fost atât de bună mâncarea, încât restaurantul o să intre și pe lista lui Doru.

Da, încă n-am scris de oamenii foarte faini pe care i-am cunoscut sau pe care i-am reîntâlnit. Poate mâine. Între timp, mai multe detalii despre Redescoperă România – etapa Dobrogea găsiți pe fanpage-ul Petrom