Guest post de Mordechai
ep. 20 din seria “Invitații mei”

Pe 24 februarie legea era adoptată. Cu unanimitate de voturi. Astfel, începând cu data publicării în Monitorul Oficial, înjurătura devenea ilegală. De mamă, tată, mătuÅŸa sau cumnat de frate. Simplu, scurt ÅŸi clar. În republică înjurătura devenise ilicită. Pomeneai de ce stă o palmă sub buric mergeai frumuÅŸel la pijamale în dungi. Erai recidivist, legea era neîndurătoare, descopereai miÅŸcarea electronilor din poziÅ£ia aÅŸezat pe scaun. Iar scaunul avea un design special.

Existaseră obiecÅ£ii legate de asprimea pedepselor, dar cu toÅ£ii căzuseră de acord că situaÅ£ia era dramatică ÅŸi impunea acÅ£iuni pe măsură. AÅŸa că pe 24 februarie legea a fost adopatată.

Citește mai departe

Guest post de Doru Panaitescu
ep. 19 din seria “Invitații mei”

Invitat fiind de Andrei Crivăț să-i măzgălesc pe blog, m-am gândit să scriu ceva pe tema “Un brăilean între mitici”. Dar cum miticii lui Andrei, la fel de venetic precum sunt eu în București, sunt mai molcomi, m-am gândit să adaptez gândurile mele pline de controversă la situația lui de “peste pădure” – că doar asta înseamnă Trans – Silvania. De fapt, să-l provoc să îmi răspundă la corvoada zilnică de a susține cu patriotism originea sa de brăilean sadea.

Prima chestie care m-a frapat întâlnindu-l pe Andrei în Cluj după ani (puțini știu că am fost colegi de liceu, el cu un an sau poate doi mai mic, la o clasă de mate-fizică, de unde racolam noi – băieții mai mari – fete pentru concursul de miss organizat ad-hoc), cum ziceam, prima chestie o fo’ accentul, tu. Hadică? Hadică nu prea dicleam eu ce zice, și el la fel. Accentul de brăilean nu-și avea locul între noi. Accent pe care acasă fiind nu-l conștientizam decât când plecam prin tabere sau la munte (că și constănțenii au un accent la fel de ciudat). De moldoveni, vor zice invidioșii. O să le dau să consulte două manuale: Istoria și Geografia României.

Oare cum e să fii venetic în Cluj? Vă zic eu cum e în București:

Citește mai departe

Guest post de Mile Cărpenișan
ep. 18 din seria “Invitații mei”

Urăsc vremea rece și ploaia. Îmi dau o stare de cenușiu. Acum însă nu mai e vorba doar de vreme… e vorba de vremuri. Trăim vremuri interesante și ăsta e unul dintre cele mai mari blesteme. Înainte de `89 eram cenușii doar când pe fețele noastre se reflecta culoarea blocurilor în care ne înghesuiam. Aveam însă în noi o căldură care putea să se manifeste când eram în familie sau alături de prieteni. Și atunci chiar zâmbeam, ne distram la modul cel mai sincer.

Citește mai departe

Guest post de Idaho
ep. 17 din seria “Invitații mei”

…a adus probleme noi în relații.

Dacă la început femeia se ocupa de gătit mâncare, crescut puradei și țesut covoare și ciorapi, acum am învățat să facem de toate. Eu, spre exemplu, știu să schimb prize, să montez bateria la cadă, să repar mașina de spălat și îmi pun părul pe bigudiuri. Nu toate în acelaÅŸi timp, dar vreo două-trei activităÅ£i le pot combina. Dacă aș fi avut carnet de șofer și Dacia clasică în dotare, aș fi știut să pun bujii și să schimb uleiul, dar nefiind șofer nu m-am lovit de problemă, n-a trebuit s-o rezolv.

Citește mai departe

Guest post de Lilișor
ep. 16 din seria “Invitații mei”

Când Andrei, cel Crivăț, mi-a propus să scriu un post pentru blogu-i, am stat bine și-am cugetat (ca o ardeleancă „adoptată” ce sunt!) despre ce pot scrie în jurnalul unui bărbat, fie el și jurnal online. E știut faptul că bărbații gândesc altfel decât femeile și judecă mult mai crud (ei numesc acest lucru „calcul la rece”). Așa că, neluând în considerare gândirea masculină, am abordat un subiect ce mă macină de ceva vreme: despre cum ne alegem prietenii și oamenii importanți.

Ca și tine, cel/cea care-mi citești aberațiile, am câteva reguli de bază ce intervin involuntat de fiecare dată când întâlnesc persoane noi, posibili prieteni. Una dintre aceste reguli are în vedere aspectul și mirosul. Nu pot să stau prea mult la discuții cu o persoană care miroase a transpirație, oricât de interesante ar fi ideile sale. Deh, femeie!

Citește mai departe