Eu v-am mai povestit că m-am mutat undeva așa, mai la țară. Și că sunt fericit când văd în fiecare dimineață oile pe geamul de la bucătărie și în fiecare seară gâștele pe celălalt geam.
Dar fericit ca azi n-am mai fost încă. Ca azi, când am ieșit din scară și la 50 cm distanță de mine păștea, tacticoasă, dânsa:
De câteva zile bune eram foarte mândru de pozele de aici. M-am și lăudat cu ele la mulți oameni. Mi-a trecut acum, când Ruben (un trădător și-un neserios, el a văzut pozele mele, a văzut că mă lăudam cu ele, da’ n-a spus un cuvințel în 2 săptămâni despre pozele lui) a pus o galerie foto de-acolo.
Merită s-o vedeți. Sunt niște poze bestiale.
Sunt un pasionat de discursuri. În mintea mea puțină, un discurs perfect este calea spre victorie pentru orice politician. Am avut ocazia să scriu mici discursuri, nimic de amploare, dar visul meu (unul dintre ele) e să scriu un discurs care să câștige alegerile. Poate c-am să am ocazia.
Pasionat fiind, m-am gândit să vă arăt și vouă discursurile mele preferate. Nu e vorba doar de cuvintele excelent alese, ci și de tonul speakerului, mimică, gesticulație, toate detaliile care fac ca discursul să fie perfect. E vorba de munca unor echipe întregi, dar rezultatele au fost senzaționale. Uitati-va, în toate 3 cazurile, la reacțiile maselor imense de oameni care asistă.
Locul 3 – JFK – Ich bin Ein Berliner
Locul 2 – Barack Obama – Yes we can
Locul 1 – Martin Luther King – I have a dream
Am văzut un articol pe Citynews (imediat revin la el) care mi-a reamintit de o idee mai veche de-a mea. Pe vremea cand lucram la ziarul Ziua, primeam tot felul de scrisori năstrușnice de la oameni care aveau tot felul de probleme, majoritatea mentale. Din păcate, am păstrat doar două – dar sunt de top. 🙂
Ideea era să fac o serie cu astfel de scrisori. Știu că mulți dintre voi lucrează sau au lucrat în presă, poate mai aveți astfel de perle strânse pe undeva și mi le puteți trimite. Facem o serie faină, amuzantă, cu scrisori de la cititori.
Articolul Citynews e ăsta, de unde am preluat scrisoarea de mai jos. click pentru mărire, că merită.
PS: când măriți poza, sub poză veți vedea o mică săgeată verde. dacă apăsați pe ea, poza se face și mai mare
am așa, un fel de dispoziție să scriu posturi cu “despre”. despre comentatori, despre acțiuni auto-motivaționale, despre trafic… chiar și unul despre Muntenegru 🙂
Dat fiind că e noapte și e târziu, mă limitez la comentatori. Un citat din Sebi, cu care sunt perfect de-acord (a se citi și disclaimer-ul)
Comentariile pe acest blog (și pe altele (…) ) sunt un privilegiu și nu un drept. Acesta este blogul meu și eu decid cui îi las comentariile și cui nu. Dacă tu mă înjuri la tine pe blog, eu de ce te-aș lăsa să comentezi la mine? Dacă tu intri la mine pe blog și mă înjuri, de ce ar trebui să-ți las eu comentariul? Ce datorie am față de tine de trebuie să te las să-ți bagi ce vrei tu în ce nu vreau eu? De ce te miri că-ți șterg comentariul atunci când mă jignești?
Ne-am întors la Cluj. În ultimele zile pe-acolo accesul la net a fost mai rar, dar și timpul a fost mult mai scurt, așa că n-am apucat să scriu episodul 3. O să scriem însă un fel de ghid de călătorie în Muntenegru, de îndată ce reușim să ne strângem toate pozele și să montăm niște filmări. Până atunci, băgăm intens odihnă, după 2 zile de drum foarte greu (pe care, evident, l-am filmat), după care ne-apucăm să încercăm să rezolvăm nenumăratele probleme care au apărut cât am lipsit.
Pe scurt, pentru cine nu cunoaște deja: am venit cu Ruben în Muntenegru, să facem un documentar/serial pentru ebucataria.ro, cu sprijinul lui Mile și al Crazy Holidays. M-am gândit să fac aici un fel de jurnal de călătorie, cu multe poze.
Visurât. Să fii sănătos, vesel și prosper. Și scuze de întârziere, da’ pe-aici timpul are alte valențe 🙂
offtopic – episodul 2 din jurnalul de Muntenegru vine mâine, că azi avem de alergat și filmat
Pe scurt, pentru cine nu cunoaște deja: am venit cu Ruben în Muntenegru, să facem un documentar/serial pentru ebucataria.ro, cu sprijinul lui Mile și al Crazy Holidays. M-am gândit să fac aici un fel de jurnal de călătorie, cu multe poze. Atenție, acesta este un post cel mai lung post pe care l-am scris vreodată, cu multe poze și probabil neinteresant pentru multă lume 🙂
NOTA – nemojte koristiti Google Translate za prevod. Izacice jedno veliko sranje koje ja nisam pisao.
Stigli smo dobro ovde u Budvi. Dosao sam sa Rubenom i sastali smo Mileta i Ramonu. Sve je ok. Put je bio veoma tezak ali je vredeo svaki minut zbog prelepih pogleda.
Naravno prvu stvar u kojoi sam ovde uzivao bila je domaca kuhinja: pljeskavica, cevapi, gambori, lignje, musule…pravo je ovo mesto za svakog velikog gurmana.
Sad smo na terasi i pijemo neka hladna jutarnja piva a zatim idemo na plazu. Danas uzivamo a od sutra pocinjemo raditi
snimamo seriju za ebucataria.ro
Ostavljam vas sad dragi moji – a evo i slika. Citamo se uskoro. 🙂
