Ziua de Cluj împlinește astăzi trei ani. Mulți înainte.
- Avem un regim shui, dar nu feng shui (Victor Ciutacu)
- Suntem săraci… cu duhul, dar nu pentru că românu’ e credincios… ci doar se gandește cât ar putea scoate pe Împărăția Cerurilor după ce o va deține. (Cristi , într-un comentariu la Victor Ciutacu)
- dom’le, cîtă minte îți trebuie ca să realizezi ca un gibon care se strîmbă la oglindă nu critică, obligatoriu, arta geamgiului?
(Tractoristu) - stimaÅ£i coninternetăÅ£eni (Darius)
- e luni, dar ma tratez.(Răzvan Exarhu)
- În general, tot ce este al mătii este mai prețuit decât ce este al tatălui, de aici și înclinația către înjurăturile în care mama este subsumată grațios. (Adrian Ciubotaru)
- Fără o introspecție veritabilă, nici o gustare culturală nu te schimbă și nu te întărește. Există oameni mediocri și printre cei care citesc zilnic cărți, și printre cei care gustă filme clasice și grele. Poți trăi în propria umbră și fiind up to date, la curent cu toate știrile, toate aparițiile, toate lansările. (Adrian Ciubotaru)
- Jurnalul acesta ar fi trebuit să-l încep încă de anul trecut, dar am uitat unde l-am pus. Când am dat de el n-am mai ÅŸtiut la ce-mi trebuie (Tudor Octavian în Jurnalul Național)
Replicile funny ale săptămânii:
- Eu nu pot pleca de pe pământul pe care stau de 250 de ani (Ioan Mureșan la Sinteza Zilei)
- Din păcate, s-a întâmplat decât pe jumătate (Mircea Geoană, în discursul de lansare a ofertei PSD pentru europarlamentare)
- mașina asta face în 4 secunde 100 de dolari (Vlad Ciutacu)
- “dariusule” e cea mai mare jignire pe care am primit-o azi! nu-ți permit astfel de apelative! (Adrian Ciubotaru)
- Da’ nu ÅŸtiu, am citit pe ceva blog, da’ de mult, când nu existau încă bloguri.(Dacian Groza, via Darius)
- Facea un rol incredibil de credibil (eu)
- În ce parte a corpului se află inima noastră? La mine e pe stânga, inima noastră este pe stânga ÅŸi a venit momentul ca cei de la guvernare, care nu au inimă deloc, să plece acasă ÅŸi să lase locul unei noi guvernări pentru o Românie mai justă, pentru a putea să trecem CarpaÅ£ii cu toate batalioanele noastre de oameni care speră la o viaÅ£ă mai bună ÅŸi mai demnă! (Mircea Geoană, via Cristian Șuțu)
- familia pentru a funcÅ£iona normal este necesar să primească toÅ£i membri ei servicii, nu doar copiii. (de pe site-ul Asociatiei Sprijiniti Copiii, http://www.sprijiniticopiii.ro/full_ro.shtml?x=27367)
________________________
Blogvertising: Detector radar
Am o rugăminte. Către toți acei iubitori pătimași ai limbii române, care susțin până în pânzele albe că NU există limba moldovenească, nu e nevoie de un dicționar moldoveano-român și nici de traduceri din moldovenește în românește (mă refer la limba Republicii Moldova). Rugămintea este să-mi traduceți și mie, la comentarii, versurile melodiei următoare:
PS: Mihail și Alexandru, chiar vreau traducerea, după cum Mihail poate își mai amintește. Dar nu către voi e adresată rugămintea mea. Însă m-aș bucura să traduceți voi 🙂
_____________________
Blogvertising: Monitor LCD
Disclaimer: Adrian, știu că s-ar putea să te dezamăgesc, la rândul meu, cu acest articol. La fel pe mulți alții. Ce să zic… “asta este. asta suntem. Gara de Nord” 🙂
Am revăzut azi, dintr-o răsuflare, toate cele 8 episoade ale serialului “Băieți Buni“. În continuare cred, după doi ani de la apariție sfârșitul său, că e cel mai bun serial românesc făcut din ’90 încoace. Niciodată n-am să înțeleg de ce a fost oprit după doar 8 episoade, sunt convins că există producții Media Pro cu rating/audiență mult mai mici decât aveau oamenii ăștia. Cred – printre alte păreri pozitive – că Bănică a făcut cel mai tare rol al vieții lui de până acum, și unul dintre cele mai tari roluri din televiziunea românească postrevoluționară- Ciupanezu. Incredibil de credibil.
Andrei Boncea, reia serialul, da ? Ca eu o sa ma uit la el cu sfințenie. EU ÎNSUMI, întelegi ?
Într-o cu totul și cu totul altă ordine de idei, ca fost mare iubitor de rap și ca om care, în tinerețe, a studiat cu pasiune, ca un împătimit, evoluția rap-ului românesc, cred cu tărie că asta e una dintre cele mai tari piese făcute de BUG Mafia în toată cariera lor:
Un blog tare simpatic, da’ tare anonim din păcate. Aflat la început, sper să nu rămână aici, că mi se pare o idee foarte bună.
Așadar, miturile urbane ale Clujului pe http://gossiponline.wordpress.com/
___________________________
Blogvertising: Aparat foto digital
Ne-am străduit s-o ascundem cât mai bine, de aia ne-am retras în Mărginime, unde n-a intrat picior de nimeni… da’ instinctu’ de jurnalist al nașului Victor n-a rezistat și ne-a dat în fapt.
Așadar, live, senzațional, exclusiv pe blogu’ nașului: FLAGRANTUL DE LA TILIȘCA. Cu tot ce trebuie: pălincă, Ciorbă, bănuți, cârnățăraie…
___________________
Blogvertising: Memorie
O comentatoare de la Dan Andronic, anume Lia, observă o chestie genială:
Referitor la sumele de bani schimbate si eu am observat ceva. Jigodia de Ciorba pronunta suma de 15.000 (moment cand Muresan tot ii face semn sa taca), iar la restaurant, Muresan ii spune lui Remes “ai aici 4 (ce?!!)”.
Sunt aproape sigur că îmi amintesc scena, dar chiar acum o verific. Revin.
Later edit: am verificat. n-am găsit nicăieri să spună “au aici 4”, ci doar că sunt 4, iar eu am dedus că ar fi vorba de 4 licitații pe o foaie, dintre care două îi interesau pe ei. Poate mă înșel, să mai verifice și altcineva, să vedem.
Dan Andronic spune aici că în plicul primit de Remeș nu era nici un ban, pentru că Mureșan i-a schimbat la un schimb valutar. În plicul primit de la Ciorbă erau bani marcați cu MITĂ, Mureșan i-a schimbat la un schimb valutar, apoi și-a plătit niște datorii din banii ăia și uite-așa le-a picat flagrantul ălora de la DNA.
Eu nu prea cred că-i adevărat, măcar pentru că aia de la schimb valutar obișnuiesc să verifice banii cu ultraviolete și s-ar fi văzut că scrie MITĂ pe bancnote. Dar, dacă îmi scapă ceva mie și totuși e adevărat (cred că Dan Andronic are surse cât de cât bune), atunci e cea mai comic/penibilă situație posibilă. Vă dați seama cât de tupeist ar fi Mureșan, dacă a schimbat banii marcați cu MITĂ la schimb valutar ? Și lui Remeș cine știe ce i-a pus în plic, poate niște acțiuni la vreo firmă, poate alte hârtii, naiba știe. Are dreptate nașu’ Victor: de nicăieri, din vreo conversație înregistrată sau vreo imagine filmată în toată povestea asta, nu reiese că Remeș ar fi știut ce e în plic sau că în plic ar fi fost vreun bănuț.
Dar, dacă e adevărat, marele scandal de mită și corupție atât de prost regizat de băieți entuziaști capătă, probabil, o cu totul și cu totul altă valență.
Mureșan a devenit brusc foarte, foarte simpatic în ochii mei. Până acum îl vedeam un fost ministru putred de corupt, lucru grav pentru țara asta. Acum îl văd doar un mic șmenar, lucru banal 🙂 Plus că dacă e adevărat, explică o grămadă de inadvertențe
(pentru cine nu cunoaște detalii din poveste, vedeți aici)
Dacă nu toată veșnicia, atunci o parte din ea sigur e de-acolo, de la Tilișca, din Mărginimea Sibiului.
Ne-am petrecut cu Ciutacii, cu Groparii și cu Jegstăr un week-end de mare relaxare și voioșie. Am stat la Pensiunea Irina din Tilișca, și nici că se putea vreun loc mai fain de petrecut acolo, în Mărginime. O casă frumoasă, caldă și primitoare. O gazdă excelentă, o mâncare antologică și prețuri foarte ok. Un sat de oameni bogați rău – sau tare gospodari, cum zicea Irina, gazda noastră. Așa de bogați, că drumurile lor din sat sunt mult mai bine întreținute decât cele din centrul Clujului. Sau Bucureștiului, dacă vreți. Acolo, copiii merg sâmbăta la școală și anul școlar se termină pe 16 mai, pentru că după aia copiii pleacă la stână, cu oile. În rest, în linii mari – liniște totală, aer curat de munte, împrejurimi superbe, o cetate dacică din care au rămas vreo două-trei pietre și cea mai bună mâncare tradițională sibiană. Nu tu șuncă de la alimentară, ouă de gostat, telemea de fabrică. Nu, doar lucruri naturale, majoritatea producție proprie. (click pentru poze mari – și merită, credeți-mă)
Irina și Adrian, un sibian de viitoare nădejde, cum ar zice Groparele (tatăl lui Adrian nu era acasă în momentul pozei, din păcate – da’ promit că-l pozez data viitoare, că e un om tare simpatic):
Irina ne-a hrănit cu vreo turmă întreagă de mioare în cele trei zile cât am stat acolo, plus vreo duzină de purcei. Mie așa mi s-a părut – că oricât mâncam noi, 7 adulți și-un copil, nici nu se cunoștea. Ne-a dat cotlete de porc, sloi de oaie, carne de oaie la grătar și ceafă de porc, tot la grătar. Și niște sarmale geniale, cu un fel de smântână de oaie, cărora din păcate nu le-am făcut poze. Plus multe altele.
Altfel, oamenii din Tilișca gospodari, cum spuneam. Aveau drumuri îngrijite, o cetate din care ce dacă n-a rămas nimic, au refăcut ei ce trebuia refăcut, mai aveau salamandre prin pădure și niste peisaje demențiale. Plus că erau și foarte credincioși. De obicei, cruci ca asta se pun la locurile accidentelor. La ei nu. Era doar așa: Doamne ajută-ne
În fine, când am plecat cu părere de rău de la Irina (unde abia aștept să ne întoarcem) ne-am dus la Galeș, la Dădârlat Ilieș, ultimul fabricant de clopuri din Mărginime. Dădârlat nu era acasă, dar Lady Dădârlat ne-a procopsit pe toți cu câte o pălărie (revin eu cu un post separat, dacă nu uit). Apoi am mers la Groparele acasă, la Orlat, că era ziua mamei lui, care de fapt e o doamnă, după cum se știe. Și acolo am tras de week-end și l-am lungit, hăt, până luni dimineața. Că și Groparele avea mâncare bună, beutură fină și peisaje frumoase.
Cam ăsta ne-a fost week-end-ul. Când mă refac, o să mai pun eu ceva filmulețe, alte poze și povestea clopurilor lui Dădârlat. Și ce mi-oi mai aduce aminte. Până atunci, vă recomand cu toată căldura – rupeți-vă 2-3 zile și mergeți la Irina, la Tilișca. Promit că n-o să vă pară rău.
(detalii despre expoziția “Eva a trăit la Pleșcoi” găsiți aici)
___________________________
Blogvertising: Stick memorie USB