Un gând la ceas de amiază

Când suferi foarte tare (indiferent că din sărăcie, din frustrare, din neputință, din dragoste, din boală sau din orice alt motiv) și nu ai cum să manifești suferința nicicum, n-ai cum s-o exprimi sau, mai rău, n-ai CUI s-o exprimi, atunci suferința ta se va transforma în răutate pură. Și pentru că cei din jurul...
Citește mai departe...

Sărăcia, bat-o vina…

În povestea asta avem două personaje. Pe de-o parte, eu. Între nenumăratele și infinitele mele defecte (așa e, sunt infinite, zilnic mai aflu câte 2-3 de care nu știam, de la prieteni care nu mi le spun mie, ci altor prieteni – da’ mă rog, asta-i o cu totul și cu totul altă poveste) se...
Citește mai departe...

Măi pretine, eu și tu…

Poate c-o să-mi pierd o parte din cititorii “mai urbani”, cum ar spune ANMH (să-i dați follow pe twitter, e tare frumoasă, isteață și simpatică!) Dar îmi asum acest risc, așa că azi vă dau piesa asta – și pentru că e bine să știți că nu Ducu Bertzi a inventat-o. Dar o cântă frumos, îs...
Citește mai departe...

Studiu. Despre coniacul de prună

Adevăr vă zic vouă – pe-aici, pe unde locuiesc eu, dacă după o masă serioasă nu arzi câteva ștampăle (sau ștampăre, pentru prietenii din Hunedoara sau Satu Mare) de pălincă, nu ești om, bre! Nu ești și pace. Bine, când zic o masă serioasă, zic de-o masă care are, acolo, o slană, un cârnaț, o...
Citește mai departe...

Plec o vreme

Așa că în următoarele zile o să ne-auzim mai rar. O să revin, totuși, să scriu despre cât de frumos a fost aseară la workshop-ul de cozonaci, ținut de Adi Hădean și organizat de TVdece, în cadrul campaniei Obiceiuri Sănătoase/Activia Și despre ce caricatură – surpriză am primit de la Raul Meilă Studio. Dar altfel,...
Citește mai departe...

Nu, nu știu!

Există o reacție – întâlnită de mine la o grămadă de oameni – care mă enervează până la isterie. Un om îți povestește ceva – Și aseară vorbeam cu Gigel… – Cine e Gigel ? Ei bine, în momentul ăsta, omul din fața ta se transformă vizibil. Ridică sprâncenele, mărește ochii, începe să respire mai...
Citește mai departe...

Vine o vreme…

notă introductivă: în acest articol nu este vorba despre mine (care, mă știți, sunt plin de vigoare și energie) ci de un alt om, pe care o să-l numim așa, la plesneală, cu primul nume care ne vine în minte. De exemplu, Andrei C. Andrei C. se afla într-o oarecare cafeneauă. Era singur, poate și...
Citește mai departe...

Nu vă mai bateți joc de câini!

Poate că doar mi se pare, sau poate că-s eu un înapoiat sau ceva. Dar în ultima vreme mi-e dat să aud în jurul meu numai nume dubioase de câini. Ies vecinii din bloc să-și plimbe patrupedele, care mai de care mai mici și mai gălăgioase, și unde nu-mi încep să le strige pe cele...
Citește mai departe...

Un convoi umanitar ?

Eu am o imaginație foarte bogată. În plus, mă topesc după teoriile conspiraționiste. Îmi place să găsesc lucruri care se leagă, dincolo de percepția imediată. Să adăugăm la toate astea că iubesc Serbia, deci mintea mea creează cu și mai multă plăcere scenarii. Avem câteva fapte: – un convoi umanitar rusesc parcurge România, cu destinația...
Citește mai departe...