(in ultima vreme, am tendinta de a exagera mult, dar numai in ideea nobila de a sublinia anumite lucruri 
asa ca o sa exagerez un pic si-acum)
Pe culmile extazului sunt, asadar, pentru ca – dupa cateva luni – am primit albumele cu Bobby McFerrin pe care le asteptam din State: “Spontaneous Inventions”, “Circlesongs”, “The Voice” si “The Best of Bobby McFerrin. The Blue Note Years”. Detalii despre albumele astea gasiti aici
Cd-urile erau, fireste, invelite in celofan. De cand am pus mana pe primul si pana l-am scos din carcasa pe ultimul, a durat – pe ceas – 32 de minute. Pentru ca celofanele astea n-aveau nici un fel de metoda de desfacut. Dar, mai mult – pe sub celofan, fiecare cd avea un fel de sigiliu – o banda scotch trasa pe una dintre deschiderele carcasei. Banda asta… cred ca era cel mai bun scotch tape din istorie. Numai cu eforturi sustinute, supraomenesti, am reusit s-o desprind. Si cum albumele provin de la case de discuri diferite, am dedus eu ca in State e cumva obligatoriu sigiliul ala.
De aia e pirateria asa redusa in State. Nici un pirat cu bun simt nu si-ar permite sa-si bata joc in halu’ asta de clientii lui, punand sigiliile alea, ca sa para cd-urile originale.
Anyway… Bobby McFerrin rulz
Vă propun o rețetă interesantă, originară din Pakistan și nordul Indiei. Dupa cum vedeți, se folosesc… 
Ca să știți și voi de ce se numește rețeta asa, arrabbiata este unul dintre sosurile…
Hmmm, actually (ca sa pastrez contextul) in state exista o credinta ca ar exista un colt al bucatii de celofan care-ti permite sa-l desfaci foarte usor. irinel sustine ca ea poate sa gaseasca coltul ala oricand. Eu nu l-am gasit niciodata. Nu pot sa bag mana in foc, dar s-ar putea sa te inseli
eu nu l-am gasit, si l-am cautat mult. Cand ne vedem, musai o rog sa-mi arate unde e (semn ca trebuie sa mai aduci ceva cd-uri
) Dar marea problema a fost totusi banda de scotch.